Imi amintesc cu dor si nostalgie, de Ziua Profesorului, de o experienta de prin clasa a 5-ea, foarte dragutsa. Evident educativa, ca doar nu degeaba era implicat in proiect un cogemitea profesor de limba moldoveneasca si director de scoala in plus.
In ziua cu pricina, imi uitasem nu stiu de ce caietul de la limba romana acasa si nu puteam sa-i demonstrez profului ca nu am trisat si ca l-am lasat special acasa, pentru ca nu-mi facusem temele. Deci, omuleanul a inceput sa ma interogheze, ca sa afle motivul adevarat, nu unul inventat. M-a scos in fatsa clasei si a inceput sa ma intrebe obsesiv: "De ce ti-ai uitat caietul acasa, a?". Nu stiu de ce, dar imi era lene sa inventez un motiv si taceam malc. Asta l-a infuriat rau pe prof, care a inceput sa foloseasca si fortsa fizica. Ma apuca de locul unde incepea sa se profileze, firav, Marul lui Adam, ma strangea si ma ridica in sus. Mi se oprea respiratia, imi iesea lacrimi din ochi din aceasta cauza, dar tot nu spuneam nimic. Mai mult, acum nu ar mai fi scos niciun cuvant din mine pentru ca ma blocasem definitiv.
Dupa ce si-a satisfacut hatarul, dupa ce s-a defulat la bunul lui plac, folosind procedee psihice subtile combinate cu lovituri sau cu procedee de strangulare, proful-director mi-a citit verdictul. "De azi inainte, timp de 2 luni, sa nu mai ridici mana (adica sa nu cer sa reproduc o tema, sa raspund la vreo intrebare de-a lui), si sa nu ma saluti cand te intalnesti cu mine pe drum ori prin scoala", mi-a cerut el categoric.
Evident, am respectat cerintele lui intocmai. Nu am manifestat niciodata, la lectiile lui de limba si literatura romana, dorinta de a ma manifesta intr-un fel, n-am "ridicat mana" niciodata si am inceput sa-l salut doar cand mi-a cerut-o expres (ca doar nu era sa-l infrunt, sa-l sfidez - elevii care nu salutau profii erau considerati un soi de huligani sau ciumati).
Presupun ca metodele lui educative, pedagogice, preluate probabil de la Pestalozzi, si-au lasat amprenta asupra psihicului meu, si nu constientizez nici pe departe urmarile, masura in care m-au afectat, dar cert e ca nu le sunt deloc recunoscator profesorilor petru aportul pe care l-au adus in edificarea personalitatii mele sau mai degraba lipsei de personalitate, pentru ca au contribuit din plin la mediocrizarea mea.
e o parere pe care ai pute-o povesti unu grup de huligani si nu a o expune pe net! sa fi avut putina demnitate si recunostinta, vedeai ca nu era proful un tiran, ci voi, elevii ce-i stricati lectia si-i descurajati asteptarile sinteti vinovatii directi ai firelor sure!De-ai fi macar o zi profesor sa vezi cum se simte pe drept omul ce de cu seara isi planuieste ora si kind ajunge, nu poate face nici minimum din ce si-a planuit, deoarece unul nu are caiet, altul nu si-a facut tema... Mi-i rusine pentru ce am citit, si-mi pare rau ca am dat de mesajul unui nemultumitor!!!
RăspundețiȘtergere