joi, 31 mai 2012

Gata să se sfâşie pentru o bancnotă

Am văzut, când eram mic, în filme istorice, de epocă, cum oameni bogaţi aruncau bănuţi vulgului, de la balcoane ori din carete, şi se pornea o hărmălaie a ponosiţilor de nu se înţelegea nici în cer, nici în pământ. Săracii se băteau până la sânge pentru bănuţii aruncaţi în noroi ori praf, spre deliciul şi hazul nobililor. Nu credeam că scena este posibilă astăzi, mai ales într-un oraş civilizat, cum e Sankt Petersburg. Totuşi, persoane tinere se îmbrânceau, încercând disperaţi să prindă bancnotele aruncate de un miliardar rus, de la balconul său. Într-un final, au ajuns chiar să se bată, după cum ne informează presa rusă. Totuşi, la filmul postat pe Youtube, mulţi comentatori pretind că nu ar fi vorba de ruşi, ci de "ciurki" - un calificativ ofensator pentru neruşii din Rusia, aplicat mai ales originarilor din Asia Mijlocie şi Caucaz.

miercuri, 30 mai 2012

Peujeos sau cu bicicleta e mai sănătos, dar mai ales, mai ieftin

Asociaţia Transportatorilor Privaţi îşi doreşte un tarif de 10 lei pentru o călătorie cu maxi-taxi. Cum credeţi, cam câţi chişinăuieni şi-ar permite să călătorească minimum de două ori pe zi cu microbuzul de rută la costurile dorite de transportatori? Şi va reuşi să nu dea faliment această branşă în condiţiile în care o mare parte a călătorilor, dacă nu chiar majoritatea, vor apela din nou la serviciile transportului public, mult mai ieftine, chiar dacă mult mai proaste din punct de vere al calităţii? În cazul în care transportatorii privaţi se vor menţine pe piaţă şi chiar vor prospera, nu-mi va rămâne decât să conchid că, în Rmoldova, a apărut acea clasă ori pătură de mijloc, suficient de prosperă încât să-şi permită, la noul preţ, călătorii banale cu maxi-taxi, nu doar în situaţii mai urgente.

marți, 29 mai 2012

Sugestii pentru moderatorii tv şi radio

Personal, nu am reuşit să prind vreo emisiune nici la Publika, nici la Jurnal TV ori Prime, la fel ca şi la restul tv-urilor în care politicienii republican-moldoveni să fi fost iscodiţi referitor la doctrinele politice ale partidelor din care fac parte, la valorile şi principiile pe care le împărtăşesc în virtutea apartenenţei lor la o formaţiune politica sau alta, care sunt similitudinile şi deosebirile dintre partidele aborigene şi tizii lor occidentali. Am vedea cu ocazia asta cât de conştienţi sunt politicienii de la Chişinău de misiunea lor, de atitudinile afişate şi alianţele pe care le fac şi care sunt de foarte multe ori incompatibile cu idealurile proclamate. Este uluitor cum discută moderatorii şi analiştii la emisiunile de analiză politică cu reprezentanţi ai partidelor care emit idei ce nu au nimic în comun cu titulatura formaţiunii politice şi programul afişat. De exemplu, partidele de stânga din RM sunt de fapt de extrema dreaptă, militând furioase în ultimul timp contra egalităţii între oameni (sic!), pentru că ele sunt pro-ruse şi văd în democraţia de tip occidental un pericol ce ar îndepărta Rmoldova de Rusia. Mai mult, ele au devenit aliatul Bisericii dominante, pe care o văd ca pe o instanţă superioară statului de drept, şi pe care o îndeamnă să protesteze în stradă împotriva egalităţii. Sigur, ar fi binevenite întrebări de genul "Cunoaşteţi un partid occidental de stânga, socialist, care ar fi homofob, care ar milita împotriva nediscriminării şi care ar cerşi ajutorul bisericii în lupta împotriva egalităţii oamenilor?", "Sunteţi de acord cu principiul separării bisericii de stat, şi ce loc ocupă religia în doctrina unui partid socialist?", "Cu ce se asociază ideea de Egalitate în imaginarul unui socialist?", "Există cetăţeni într-un stat care nu pot fi consideraţi oameni şi care, respectiv, nu merită să se bucure de drepturi egale cu restul cetăţenilor consideraţi integri?", adresate lui Voronin, Lupu, Dodon, Şelin, Krâlov, Abramciuc etc. Cu părere de rău, moderatorii îşi transformă emisiunile într-un bazar oriental, în care fiecare trăncăneşte ce-i trece prin cap şi ce ştie, spectatorii devenind şi mai alienaţi în urma kichurilor politice televizate, şi nu au habar ce pretenţii şi aşteptări ar trebui să aibă de la cei pe care-i votează în baza unor criterii fantasmagorice.

luni, 28 mai 2012

Am aflat azi ceva nou despre anatemă

Specialistul în conflictologie, Viorel Ciubotaru, susţine că cei supuşi afuriseniei bisericeşti transmit automat efectele ei persoanelor cu care intră în contact. Automat şi necondiţionat. Afirmaţiile lui de la Publika mi-au amintit instantaneu de practicile din puşcăriile sovietice şi post-sovietice. Cei supuşi "anatemei" în aceste instituţii sinistre de privaţiune de libertate sunt împărţiţi şi ei în caste, la fel ca şi clerul, iar cei degradaţi simbolic, adică afurisiţii, devin intangibili, în sensul că dacă vreun deţinut din altă castă se atinge involuntar de ei, cu excepţia situaţiilor când sunt antrenaţi în violarea ori bătaia lor, îşi pierde automat şi ireversibil statutul, devenind şi el un "decăzut"

duminică, 27 mai 2012

Nasc şi la liberali oameni!

Este prima oară când aud un membru al PL-ului expunându-şi tranşant şi fără niciun pic de inhibiţie opinia favorabilă vizavi de includerea minorităţilor sexuale în lista categoriilor discriminate, spre deosebire de deputatul PLDM, Veaceslav Ioniţă, care a avut o prestaţie absolut dezgustătoare, invocând cu o voce linguşitoare supremaţia bisericii în materie de morală, fapt ce ar trebui să se lase cu urmări în privinţa drepturilor şi receptării unor grupuri de cetăţeni în baza unor diferenţe neacceptate de instituţia separată prin lege de stat, nuanţă neglijată cu multă seninătate de deputatul PLDM-ist. Mie mi s-a creat pe o clipă impresia că cele două partide şi-au delegat membri ca să schimbe puţin percepţia societăţii ori a unor grupuri de oameni faţă de atitudinile afişate în ultimul timp. PLDM-ul s-a speriat că va pierde voturile religioşilor şi, prin intermediul lui Ioniţă, îşi cerea parcă iertare de la ei pentru adoptarea Legii nediscriminare, în speranţa că va recuceri încrederea pe care şi-o imaginează pierdută la acest segment de electorat (naivii!), iar PL-ul, prin solul Corina Fusu, parcă şi-a dorit schimbarea imaginii de talibani pe care au căpătat-o cu intervenţiile lor neinspirate pe marginea subiectului. De fapt, nu înţeleg de ce Ghimpu şi partidul său au mers pe mâna Mitropoliei Moldovei, dacă nişa asta era ocupată de partidele de stânga. Aici, eventual, îşi putea băga coada doar Lupu şi PD-ul său, unicul partid parlamentar care se mai poate bucura de încrederea unei mici părţi a minoritarilor etnici. PL-ul n-are absolut nicio şansă! Intervenţia inteligentă a Corinei Fusu, care a declarat că Patriarhia Română nu s-a împotrivit acestei legi (inclusiv sintagmei "orientare sexuală"), mult mai progresistă decât varianta republican-moldovenilor, de dragul integrării europene cel puţin, ar fi trebuit să reprezinte poziţia oficială a PL-ului în timpul discuţiilor pe marginea Legii nediscriminare. Din păcate, frica i-a orbit pe liberali lui Ghimpu, care au, nu ştiu de ce, ca şi restul partidelor politice, ideea fixă că pokii şi religioşii sunt alfa şi omega în ţara asta, că de ei depinde totul, uitând de aventura lui Pasat. Respectiv, au pierdut o oportunitate uriaşă de a căpăta o imagine de partid modern, european, cu adevărat liberal. Mai ales că sunt şi pro-români, iar Mitropolia Basarabiei nu s-a implicat în polemicile privitoare la acceptarea ori respingerea Legii nediscriminare, spre deosebire de confraţii lor moscoviţi. Dacă tot ştiau că vor trebui să o adopte, ar fi putut să mizeze cel puţin pe susţinerea unui segment al electoratului, oricât de puţin numeros ar fi fost el, decât să-i dezamăgească pe toţi (pe religioşi - pentru că s-au simţit trădaţi, iar pe pro-europeni - cu discursuri de talibani). După emisiunea "Replica", de la Prime TV, am convingerea că liberalii se vor putea reforma (tot spre binele lor) dacă îl vor trimite pe Ghimpu la pensie ori în postura de preşedinte onorific, şi o vor alege în loc pe Corina Fusu. Anume pe ea, nu pe Dorin Chirtoacă. Cât priveşte PLDM-ul, sper că Filat nu are colegi doar de calibrul şi calitatea lui Ioniţă. Ar fi păcat de partid, totuşi...

sâmbătă, 26 mai 2012

Soluţie garantată de eradicare a tuberculozei

Rmoldova e cuprinsă, momentan, de o epidemie de tuberculoză. În fiecare săptămână sunt depistate noi focare în satele pline de sărăcie şi mizerie. De puşcării nici nu mai vorbim, ele sunt principalele surse ale epidemei. Totuşi, oamenii nu se tem de persoanele infectate de tuberculoză, care refuză să se trateze, mângâindu-şi sufletul cu cantităţi industriale de alcool şi tutun cu carul. Nu se tem, chiar dacă maladia poate fi transmisă printr-un simplu strănut sau prin tuse. Dimpotrivă, vor accepta să bea din acelaşi pahar cu persoana infectată (dintr-un pahar folosit şi nespălat). Nu le este nici greaţă, nici frică. Că doar nu-s spurcaţi. Inclusiv infectatul va face o probă a curăţeniei şi purităţii lui, ştergând gura paharului cu degetul şi declarând: "Hai, be, că nu-s spurcat". Guvernul rmoldav nu ştie cum să acţioneze în circumstanţele create, tradiţiile culturale îngropând din start orice strategie de combatere a maladiei. De aceea, îi voi sugera eu o metodă, în secret, care funcţionează sută la sută. Dacă vrea să scape de tuberculoşi, ar putea să-i oblige să facă nişte parade. Rmoldovenii doar la astea au alergie. Evident, nu la toate. De exemplu, paradele vereranilor sovietici îi umple de duoşie şi tandreţe. Pentru a evita orice confuzie, agenţii guvernamentali le-ar putea sugera spectatorilor că-s parade "de-ashelea". Vă garantez, lupta cu epidemia ar fi câştigată într-un răstimp foarte scurt.

joi, 24 mai 2012

Nepoţii ghiduşi

Mă plimbam cu nepoţeii mei prin parc şi ...o Doamne, sfinte Sisoe, Maica Domnului, parcă mi-a căzut cerul în cap! Pe o bancă se pupau doi gay, iar pe alta - două lesbiene. Ce-o să le spun acum nepoţilor? Cum o să le răspund la întrebarea sacramentală? La întrebarea care i-a îngrozit pe cocalarii de la "Paraziţii", de la patriarhii şi mitropolii etc. etc. etc. Ameţit, confuz, din depărtare, aud cum discută nepoţeii: "Lasă-l, ştii cum sunt, demodaţi... Nişte dinozauri...". Oare să-mi întreb nepoţii ce fac băieţii şi fetele de pe bănci, în parc? Parcă ştiu mai mult decât mine, sunt mai informaţi. Eu niciodată n-am îndrăznit să încalc vreun tabu, frica a fost prea mare...

miercuri, 23 mai 2012

Homofobii radicali ar trebui castraţi ori internaţi în ospicii

CCând oameni gen Kamaal Rashid Khan, un actor indian, fac declarații că-și vor împușca fiul ori fiica încă nenăscuți, în cazul în care respectivii își vor face publică orientarea sexuală, ar trebui castrați fără nicio rezervă. Nu e destul că maimuța asta vrea să aibă copii într-o țară suprapopoluată, cu populaţia împărţită în caste după un model nazist de tip asiatic, în care lumea face pipi și caca pe stradă, iar sărăcia şi lipsa de drepturi a indivizilor e la ea acasă. Mai vrea să aibă doar copii hetero, fără să garanteze într-un fel că va întreprinde ceva concret în vederea forjării orientării sexuale dorite a eventualelor odrasle. De exemplu, ar putea să-şi taie penisul şi să se lase însămânţat de un mascul blazat. Asta ar fi metoda cea mai sigură că maimuţica va avea urmaşi hetero sută la sută. În caz contrar, să fie ori castrat, după cum spuneam mai sus, ori internat într-un ospiciu, în cazul în care nu acceptă cursuri de alfabetizare sexuală. În aceeaşi zonă geografică, se remarcă o altă ţară cu o populaţie homofobă la fel de deşănţată, adică Rusia. Tatăl unui adolescent gay a decis să-şi interneze fiul într-o clinică dubioasă, cu cuvintele: "Mai bine să te văd legumă ori invalid decât gay". Băiatul a avut parte de o terapie reparativă oribilă, şi a reuşit să scape de acolo doar pentru că au intervenit prietenii lui. Totuşi, tatăl său a reuşit să-l interneze într-o altă clinică, din afara Rusiei. De ce statul permite unor părinţi să-şi trateze copiii ca pe nişte obiecte? În mod normal, pentru acţiuni din astea ar trebui să stea la puşcărie ani grei, la fel ca ucigaşii ori violatorii. Pentru că, în esenţă, ce fac ei cam asta ar însemna: asasinare şi violare.

marți, 22 mai 2012

Lupu nu se plimbă în chiloței pe stradă

Eu sunt destul de bine școlit... (Marian Lupu, la ProTV) Marian Lupu şi-a arătat adevărata blană şi nivel intelectual. Mulţi republicani-moldoveni s-au lăsat păcăliţi de discursurile lui ridicole, goale de sens, care i-au impresionat teribil pentru că îşi imaginau că prestația lui lingvistică, dar mai ales acentul ridicol de Chiriţă în balon, sunt autentic românești, dâmboviţene. De fapt, universul lui Lupu este unul tipic cocălăresc. Argumente lui intelectuale nu se deosebesc de ale băieţilor în trening şi cu pantofi, care ştiu că Imperiul roman a căzut din cauza homosexualităţii generalizate. Interesant, oare din ce cauză s-a destrămat imperiul lui sovietic mult iubit? Pe de altă parte, cred că Lupu e cel mai original preşedinte de parlament din spaţiul european (geografic vorbind, că din punct de vedere cultural, al civilizaţiei nu avem nimic în comun cu europenii, fiind mult mai aproapre de turkmeni, tadjici, uzbeci ori kirghizi). El susţine în direct, la o televiziune populară, că homosexualii nu sunt ca toţi oamenii, că ei se plimbă în chiloţi pe stradă. Păi, stai așea, nenicule! Rmoldova chiar nu are homosexuali dacă pornim de la raţionamentul ăsta. Personal, n-am văzut pe nimeni la Chişinău în chiloţi pe stradă. Hmmmm, oare pe unde se plimbă Lupu de obicei??? Şi oare ce-ar fi spus, dacă l-ar fi auzit, genii ca Ciaikovski, Proust, Turing, Wittgenstein, Foucault etc. etc. etc.? Într-adevăr, Lupu categoric nu face parte din aceeaşi familie cu ei. Mai întâi ar trebui să coboare din copac ori să iasă din peşteră, ca să se compare cu ei în megalomania lui specifică.

duminică, 20 mai 2012

Despre parade sau când lucrurile sunt numite cu alte cuvinte

Când pokii și susținătorii lor fervenți, dar și unii atei ori alți parveniți care repudiază cărțile sfinte, dar au aceeași sensibilitate când se pune problema minoritarilor sexuali, se arată scandalizați că sunt încălcate tradițiile sfinte, milenare, ale poporului sau mai știu eu cui dacă se lasă cu drepturi în acest domeniu, se referă de fapt la ideea că heterosexualii sunt sfinți, iar neheterosexualii nu. Adică tradițiile noastre milenare, concepute special pentru heterosexuali, nu pot fi schimbate. Iar greaţa lor sfântă serveşte drept principiu explicativ universal: "Nu vezi că mi-e greaţă?!". Evident, ca întotdeauna, nu se spun lucrurilor direct pe nume, ci se folosesc sinonime siropoase, metafore, se parafrazează şi alte minunăţii lingvistice. Iar termenul care trebuie să apară cel mai des în discursul despre tradiția sfântă, "heterosexualii", este evitat cu străşnicie. Acum mulţi vor sări să-mi imputeze că nu heterosexualii sunt de vină, că există mulţi heterosexuali gay-friendly care militează pentru drepturile minoritarilor sexuali, chiar într-o măsură mai mare decât înşişi minoritarii. Da, nu neg asta, dar aici problema se pune altfel. Indiferent cum a evoluat conştiinţa unor majoritari ori dacă individul în parte nu poate fi responsabilizat pentru ce s-a întâmplat în decursul unei istorii de câteva mii de ani, totuşi, nu putem nega că societatea actuală, cel puţin republican-moldovenească, este concepută strict şi exclusiv pentru heterosexuali. Şi când se invocă tradiţia sfântă, obiceiurile milenare şi alte chestii nostime, se are în vedere, cu alte cuvinte, drepturile şi confortul heterosexualilor, dominaţia necondiţionată pe care trebuie să o exercite asupra neheterosexualilor. Dar asta e, omul întotdeauna a preferat să "gândească în basme şi să vorbească în poezii". E mai frumos aşa.

vineri, 18 mai 2012

Vânzătoarea ciufută - o marcă a comerțului republican-moldovenesc

Vânzătoarea din filmulețul de mai jos nu e o excepție în magazinele locale. Aș spune că, dimpotrivă, majoritatea reprezentantelor acestei tagme stau înțepate la tejghea, cu aerul că-și suportă și tolerează cumpărătorii, atunci când nu se strofoacă la ei. Nu știu de unde au luat tradiția asta moldovenii, adică cei încadrați în sfera serviciilor, a comerțului, să-și disprețuiască clienții care le face posibilă dacă nu îmbogățirea, atunci cel puțin supraviețuirea. Probabil de la bolșevici, care organizau, din când când, perioade de foame planificată și, respectiv, cei care gestionau, vindeau produse de consum erau într-o poziție privilegiată, de șefi. Starea de lucruri s-a păstrat aproape intactă, și totul rămâne pe dos. Clienții sunt la fel de umili în fața vânzătorilor-regi, care le dictează condițiile și îi fac să suporte tot felul de mofturi, de pe tronul lor de posesori de bunuri (dulciuri în cazul de față).

miercuri, 16 mai 2012

Discriminaţii discriminatori

În Rmoldova, o groază de oameni sunt ori pot fi discriminaţi doar pentru că ocupă un loc marginal în imaginarul majoritarilor îmbuibaţi. Când spun "majoritari", nu mă refer la o categorie anume de oameni, pentru că ei diferă în funcţie de minoritatea contrapusă. De exemplu, dacă e vorba de persoanele cu dizabilităţi, categoria majoritară vor fi persoanele fără handicap, rromii vor fi contrapuşi majoritarilor etnici care şi ei pot fi diferiţi, în funcţie de regiune, în timp ce homosexualii vor fi anormali în raport cu heterosexualii. Evident, nu toţi heterosexualii sunt homofobi, nici toţi moldovenii ori minorităţile slave nu sunt antiromi ori rasişti, conflictul fiind de multe ori doar la nivel lingvistic. Totuşi, cum nu iese fum fără foc şi cum în fiecare stereotip este o doză de adevăr, putem vedea la orice pas cum persoane perfect sănătoase îşi permit să discrimineze în cel mai neruşinat şi săbatic mod oameni ai căror singură vină este că au un handicap congenital, o culoare a pielii mai închisă sau orientare sexuală "netradiţională". Cu părere de rău, de foarte multe ori se întâmplă ca înşişi minoritarii să se discrimineze între ei, să manifeste sentimente de dispreţ faţă de minoritarii din alte "specii". De exemplu, recent a fost difuzat un reportaj la ProTV, în care rromii de la Soroca se arătau foarte deranjaţi că sunt puşi alături de homosexuali şi se arătau dispuşi să renunţe la toate drepturile oferite de Legea antidiscriminare dacă de prevederile ei vor beneficia şi minorităţile sexuale. La fel, iese în evidenţă şi un ziarist de la Timpul, Pavel Păduraru, care susţine în unul din multele opusuri ale sale, îmbibate cu homofobie deşănţată, că este o persoană cu disabilităţi, scrâşnind şi scuipând periodic printre dinţi cuvântul "pederaşti". După manifestările astea, deloc singulare, în care discriminaţii discriminează, încep să am şi eu mari rezerve faţă de Legea antidiscriminare, devin mai sceptic şi mai indiferent, şi-mi pasă mult mai puţin de soarte discriminaţilor. Dacă aşa e lumea, rea, egoistă, arogantă, şi nu poate vedea mai departe de propriile defecte, de ce mi-ar păsa mie mai mult decât altora de nedreptăţi? Să fie discriminare, deci!

luni, 14 mai 2012

Tu ce vrei să fii: popă ori miss?

Pentru că statul şi guvernanţii pun mai mare preţ pe cetăţenii care nu plătesc impozite decât pe cei care le achită, e de la sine înţeles că toată lumea îşi va dori să facă parte din tagma trântorilor netaxaţi. Nu e mai bine să fii ca Valuţă ori Marchel decât contribuabil discriminat şi fraierit de cui nu-i este lene să o facă? Interesant, de unde va lua bani statul dacă toată lumea se va înghesui să capete statutul privilegiat de popă, care este scutit de calitatea de contribuabil, dar care, totodată, emite opinii privilegiate în societate, pe post de adevăr aprioric, nedemonstrabil, valabil pentru

sâmbătă, 12 mai 2012

Factură de 30 lei la apă, cu seră în curte

Aflându-mă la Călăraşi, în oraşul care se confruntă permanent cu o criză cronică în privinţa alimentării cu apă, am auzit diferite opinii despre starea de lucruri dezastruoasă. Un omulean acuza administraţia Apă-Canal că nu organizează controale eficiente, care i-ar depista şi pedepsi pe cei ce fură apă în cantităţi impresionante. El se arăta nedumerit de faptul că mulţi consumatori care au seră în curţile lor achită o factură ce nu depăşeşte 30 de lei. "E chiar atât de greu de înţeles că e vorba de furt în cazuri de astea?", se lamenta el. "De ce nu încerci să-i informezi tu, doar fiecare are de suferit, de plătit în contul celor care fură, inclusiv tu?", l-am întrebat eu. "Nu vreau să-mi complic viaţa. Şi, la urma urmei, ei au angajaţi speciali care ar trebui să verifice dacă datele de pe contor coincid cu consumul real de apă". I-am dat parţial dreptate, cetăţeanul n-ar trebui să se substituie organelor de resort ori control, să le facă munca celor care primesc salariu pentru asta, cu toate că şi implicarea cetăţenilor poate juca un rol decisv în eradicarea unor practici ilegale. Pentru început, ar trebui să-i îndemnăm totuşi pe cei ce culeg datele de pe contoare să se arate mai curioşi şi să-şi pună probleme elementare de logică gen: "Cum reuşeşte un boier cu 2-3 case supraetajate în curte şi cu o seră impozantă să consume doar câteva tone de apă lunar, în sumă de 20-30 de lei. Întrebarea se extinde şi asupra celor care colecteză date pentru consumul de energie electrică, gaze etc.

vineri, 11 mai 2012

Oamenii şi motivaţiile

Îmi vine destul de greu să înţeleg de ce mai marile sau mai micile personalităţi, de care sunt legate schimbările de mentalitate, ori de alt gen, ne sunt înfăţişate, de obicei, ca un soi de martiri-asceţi, care s-au sacrificat pentru generaţiile viitoare. De ce anume imaginea asta de sfânt, care se dăruie omenirii, uitând totalmente de propria persoană? De ce trebuie să ni-i imaginăm ca pe nişte oameni aflaţi doar în vâltoarea unor evenimente tumultoase, răscoale, revoluţii, şi care, atunci când reveneau la birou (casă nu-mi imaginez să fi avut, ar fi fost prea personal şi intim, iar ei nu aveau parte de intimitate, că le dărâma nimbul), ajungeau până la uşă, apoi se răzgândeau să mai intre (confortul ar fi fost deplasat pentru nişte revoluţionari), făceau stânga împrejur, ieşeau afară, găseau un stâlp, se urcau pe el şi începeau să postească. Nu mâncau decât mâncare fără gust, nu făceau deloc sex şi încă multe alte mărunţişuri considerate a fi plăcute pentru o fiinţă umană, ci se dedicau exclusiv cauzei, se sacrificau. Asta şi era motivaţia lor! Evident, oamenii mărunţi, pigmeii fără idealuri sunt incapabili să-i înţeleagă pe oamenii mari, pentru că ei preţuiesc prea mult viaţa terestră, cu plăcerile însoţitoare. Ei au nevoie de motivaţii josnice, vulgare, scârboase asemenea corpului şi libidoului lor. Iar dacă nu le au, pierd orice raţiune de a fi, lupta, acţiona...

URGENT. Homosexualii republican-moldoveni nu vor face armată şi nu vor plăti impozite!

Meritul e al lui Valuţă şi al religioşilor în particular, şi al clasei politice în anasamblu. Cică, în Biblie scrie că e imoral ca minorităţile sexuale să fie recrutate în forţele armate, pentru că ar putea să tragă invers cu arma, adică în propria armată, nu în duşman. La fel, religioşii se mai tem că bugetul public va fi spurcat dacă va fi completat şi cu bani de-ai homosexualilor. Guvernul este total de acord cu învăţăturile sfinte ale cuvioşilor părinţi şi a decis să nu le mai permită minorităţilor sexuale să profaneze armata şi bugetul public cu contribuţiile lor perverse, amorale, deviate şi altele. Doamne fereşte, să mai fie sodomizat şi bugetul ţării! Din fericire, UE a acceptat doleanţele legitime ale guvernul şi bisericii, tradiţiile milenare ale republican-moldovenilor, fapt care va fi consemnat într-un document special.

miercuri, 9 mai 2012

De ce nemţii sunt mai decenţi decât ruşii la capitolul "al Doilea Război Mondial"

În primul rând, şi-au recunoscut crimele şi au plătit multor victime ale naziştilor compensaţii materiale. Ruşii îi tot dau cu eroismul şi misiunea lor de salvatori şi eliberatori, deşi lumea raţională şi civilizată ştie că nici pe departe nu e aşa. Rolul lor în declanşarea războiului şi atrocităţile ulterioare le egalează pe cele ale nemţilor. Germania a reuşit să construiască o democraţie funcţională, o economie prosperă, în care naziştii sunt elemente marginale. În Rusia, naţionalismul e în floare, la fel ca şi dictatura, iar viaţa veteranilor alcoolizaţi de 9 mai lângă monumente e jalnică. În Germania s-au mai păstrat urme ale colaborării frăţeşti dintre trupele ruse bolşevice şi germane naziste, ca în filmul de mai jos, unde militarii celor două ţări care au declanşat măcelul mondial, soldat cu zeci de milioane de morţi, defilează triumfător la Brest-Litovsk, în cadrul unei parade comune, în timp ce ruşii, în stilul caracteristic lor, au măturat orice urmă a propagandei voioase care viza prietenia de nezdruncinat dintre bolşevici şi nazişti. De ce nu am prezenta imaginile astea în fiecare an, de ziua aşa-numitei Victorii, gloatelor patetice din Rusia şi sateliţilor ei, inclusiv Rmoldova? Poate de aici ar trebui să începem demitizarea istoriei eroizante a ruşilor, a rolului lor de mesia, de salvatori ai omenirii de faşâsm... E interesant, totuşi, cât va mai dura impostura?

marți, 8 mai 2012

Cine a fost marea prostituată în cel de-al Doilea Război Mondial

Rușii și sateliții lor postsovietici vorbesc despre români în termeni de "curve", de oameni fără principii care s-au aliat cu o parte beligerantă în funcţie de context şi beneficii, fără niciun principiu etc. Adepţii fidelităţii faţă de o parte agresoare sau alta îl au, probabil, drept ideal pe Cavalerul Tristei Figuri, veşnicul fraier care trebuie să divinizeze o domniţă mofturoasă şi inaccesibilă tot timpul, indiferent de rezultatele demersului. Pentru că asta face parte din "meseria" sa. Dar dacă tot am abordat problema consecvenţei, principialităţii, fidelităţii faţă de un imperiu sau altul, să ne amintim cât de mult au respectat aceste valori cei ce pretind că au dreptul să acuze pe cineva de trădare. În 1939, relaţiile Rusiei (botezată şi URSS) cu Germania erau tare armonioase, pe culmi. Alianţa lor era fără fisuri. Au convenit să-şi împartă Europa la bunul lor plac, semnând pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov. Apoi au trecut imediat la fapte mari. După ce a contribuit, alături de Germania, la dispariţia Poloniei ca stat, Rusia a ocupat ţările baltice, o bună parte din teritoriul Finlandei şi al României. Idila nazisto-bolşevică a durat până în 1941, când Germania a atacat Rusia. Aici, pentru ruşi începe războiul sfânt. Toată lumea progresistă tre' să fie cu ei, indiferent de crimele pe care le-au săvârşit doar cu un an-doi înainte. Gata, alianţa ei frăţească cu Germania a fost dată uitării, ca şi cum nici n-a existat, şi de acum înainte, Hitler şi faşâştii ne sunt înfăţişaţi ca nişte persoane posedate, îndrăcite care îşi doresc să nimicească omenirea, iar Rusia e forţa progresistă, luminoasă, care va salva umanitatea. Evident, nici urmă de curvie ori preacurvie nu vedem la ruşii care au defilat cu nemţii zombaţi, în 1939, în cadrul paradei lor comune ce a urmat după ocuparea şi împărţirea frăţească a Poloniei. Este destul de distractiv să-i auzi pe ruşi şi pe rusificaţi extrăgându-şi argumentele din cărţile de istorie scrise tot de ei. Cică, ţările pe care le-au ocupat erau un soi de puişori golaşi şi neputincioşi, fără apărare, aşa că Rusia a fost nevoite să le ia în paza sa, sub aripile ei protectoare, ca să le apere de nazism :) Respectiv, a suportat pierderi colosale, care ulterior trebuiau compensate material şi simbolic. Deci, după ce au fost violate, victimele au fost obligate să mai spună şi "mulţumesc". Dar chiar şi dacă au fost nevoite să treacă de la un bloc militar la altul, ţările mici nu pot fi învinuite pentru asta. N-a fost războiul lor, ci a marilor rechini care şi-au disputat teritorii şi sfere de influenţă, nimicind totul în calea lor. Numai fraierii pot să o facă pe Don Quijote în aceste circumstanţe, uitând de propriile interese şi sacrificându-se pentru mofturile de descreieraţi ale marilor puteri care le şi prescrie comportamentul sinucigaş. Într-un final, nu cred că e greu de stabilit cine a fost cea mai mare curvă în al Doilea Război Mondial. Eu voi urca pe podium două ţări şi vă voi lăsa pe voi să decideţi cui rezervăm treapta a treia, cine primeşte medalia de bronz la proba "trădare". Trofeul "Marea Curvă" revine, bineînţeles, Rusiei bolşevice, succedată de altă mare prostituată, Germania nazistă, care e urmată la rândul ei de...

duminică, 6 mai 2012

Maya tvaya ne panimaet

Eram într-un parc, pe o bancă, şi alături se chinuiau să converseze două persoane de vârstă diferită. Se pare că nu se prea înţelegeau pentru că discutau în limbi diferite şi dialogul semăna mai degabă cu un monolog, din care fiecare înţelegea doar ce intuia. - S dniom Pabedî! - De ce mă înjuri, nene? Eu parcă nu te-am insultat cu nimic. - Naşî de... - Nu-mi spune despre debili că nu mă interesează. - ...naşi dedî asvabaghili vas! - Du-ti wăi di ishi cu debilii tăi, parcă ţi-am spus odată că nu mă interesează. - Mî vsio pomnim kak... - Ap' cacă-te, da' lasă-mă pe mine în pace. Ce vrei, să te şterg la fund? - Naşî dedi, oni vas spasli, bez nih vî ne jili i radovalisi jizniu segodnea... - Iar mă bate la cap cu debilii lui. Du-ti wăi di ishi şi mai lasă-mă, nu ma moronci! Sursa imaginii: facebook.com

Unde joacă moldovenii, acolo tractorul geme!

Mi-a plăcut mult filmuleţul de mai jos. Emană atâta erotism şi vitalitate! Să mai spună acum cineva că moldovenii sunt complexaţi şi nu fac ce le place şi ce le cere sufletul. Şi mi-a plăcut mai ales complictatea rudelor sau a cunoscutelor cu eroii dezinhibati, în final cineva de gen feminin oferindu-se să le facă chiar şi o poză. Respect!

vineri, 4 mai 2012

D'ale bleagherelii

Recunosc din start: din punctul meu de vedere, așa-numita blogosferă republican-moldovenească e ridicolă. Există şi câţiva blogheri buni, dar ei nu au sentimentul că ar face parte dintr-o gaşcă, că ar fi participat la crearea unui soi de consiliu naţional autoproclamat al blogherilor care şi-a atribuit dreptul de a vorbi în numele tuturor celor care au un blog. În schimb, alţii au înţeles că bloghereala nu e doar o metodă de defulare, ci şi o afacere ca oricare alta, care poate aduce venituri, glorie, călătorii turistice etc. etc. etc. La o adică, nu ar fi nimic reprobabil în asta dacă rodul activităţii lor ar fi unul pe măsură, dacă ar produce ceva care să revoluţioneze mentalitatea societăţii, să o europenizeze. Cu părere de rău, bleagherii republican-moldoveni par să fi ales calea cea mai uşoară spre bunurile enumerate mai sus: un limbaj rusificat scârbos (parcă ar fi discipolii lui Stati), pe care îl folosesc ca un slang de şmecheri, şi întâlniri periodice cu politicieni deja consacraţi şi acoperiţi de bani gen Filat, fie cu din ăia promiţători, din acelaşi aluat ca şi ei, cum e Dodon, de exemplu. Mai nou, blegherii şmecheraşi şi-au dat întâlnire cu Plahotniuc (sau mai degrabă invers, Plaho le-a stabilit o întâlnire), după ce au revenit de la o întrunire a breslei la Poiana Braşov (care ar fi fost organizată de Filat, spun gurile rele). Totuşi, nu înţeleg setea asta a blogherilor de a gravita în jurul unor oameni putred de bogaţi, şi încă politicieni. La o adică, ar fi putut să meargă la o şcoală de mafioţi, în loc să-şi facă bloguri, dacă tot sunt fascinaţi de banul greu, maşini scumpe de şmecheri, fete frumoase şi bărbaţi duri cu portofolii în guvern sau funcţii în Parlament. Mdeeeaaaa, sunt nevoit să constat cu tristeţe că berea şi mâncarea, oferite gratis de către politicienii generoşi, face ravagii în blogosfera republican-moldovenească. E păcat, totuşi, că tinerii republican-moldoveni se regăsesc în personajele bine poziţionate în politica aborigenă, cu care flirtează periodic pe la chefuri de socializare, deşi, la o adică, ar exista destule personalităţi inteligente şi la noi care ar avea ce să le comunice din experienţa lor de viaţă. Este adevărat că prea sărace ca să le pună bere gratis... :(

miercuri, 2 mai 2012

Din păcate, nu suntem toţi odrasle de demnitari

O parte a presei a început o campanie de reabilitare a poliţiei, probabil la îndemnul lui Filat sau urmându-i exemplul, pe paginile ziarelor făcându-şi apariţia tot mai des poliţişti-batmani ce reţin cât ai zice peşte răufăcători care au tăbărât pe odrasle de demnitari, fără să o ştie. Totuşi, cetăţenii simpli par să nu fie la fel de entuziasmaţi de prestaţia celor care primesc salarii din bugetul public şi care, de multe ori, în loc să-i apere, îi bat şi mai tare decât infractorii împotriva cărora au cerut protecţie. În filmul de mai jos puteţi să vă convingeţi de asta, ascultând mărturiile unui păţit, a cărui singură vină a fost că a comandat un taxi şi i-a cerut pe drum şoferului vitezoman să reducă viteza excesivă, care îi punea viaţa în pericol. Ce a urmat e demn de un trhiller ori de un film poliţist made in Rmoldova. După ce a fost bătut cu o bâtă de către taxist, tânărul a fost snopit în bătaie şi de poliţiştii pe care i-a chemat să documenteze cazul, după cum susţine el. Dacă e să fiu sincer, nu aş şti cum să procedez în cazul unei agresiuni de tipul celei descrise de tânărul din film. La poliţişti, mai mult ca sigur m-aş teme să apelez, chiar dacă aş avea nevoie de nişte acte cu care să merg mai departe în instanţele de judecată. Pentru că nu ştiu cum s-ar derula lucrurile. Dacă apar cu maşina MAI nişte mascaţi, care îmi mai aplică o corecţie, ca ofertă specială, pe lângă cea administrată anterior de agresori? Doar poliţia actuală a încurcat rău noţiunile, e cam dezorientată şi nu prea ştie în serviciul cui se află...

marți, 1 mai 2012

Botezul implică riscuri, la fel ca și călătoria cu avionul

Preotul care a fost condamnat pentru înecarea unui bebeluș la botez, a fost achitat în urma unei noi expertize medicale. Popa a reușit deja să declare că, de fapt, nu a fost judecat el, ci Hristos în persoană. Mai mult, i-a învinuit și pe părinți că au dus un mod nesănătos de viață, care a și cauzat moartea copilului (conform noii versiuni, decesul se datorează pneumoniei). Shi pot să zâc eu. Dragi părinți, când mergeți la biserică să vă bălăciți pruncii fragezi, pe ger și arșiță, să știți că vă asumați niște riscuri, la fel ca și atunci când călătoriți cu trenul, avionul etc. Respectiv, ar trebui să fiți conștienți de ele și să meditați puțin înainte de a supune copiii, care încă nu știu să-și controleze respirația, unui ritual ce seamănă cu tortura în cazul lor. Ca pe urmă să nu plângeți disperați că ați rămas fără odrasla la care țineați ca la ochii din cap. De ce nu l-ați lăsa să mai crească, dacă nu până la majorat, când ar putea decide rațional dacă să fie botezați sau nu, cel puțin până la o vârstă care ar anula ori diminua riscurile mari de a-și pierde viața. Nu uitați că și voi sunteți responsabili (cel puțin moral) în acest caz, nu doar popa care le dă lecții de natație ori chiar de scufundare în apă, ca unor scafandri, copilașilor inconștienți și neputincioși.