Calvarul unui petiţionar la Procuratura Municipală

Dacă e să fiu sincer, m-a marcat filmuleţul lui Ghenadie Brega la procuratura municipală, în sensul că am încercat să-mi imaginez ce se întâmplă cu petiţionarii care nu-şi cunosc drepturile sau care sunt mai puţini vizibili în plan mediatic, atunci când încearcă să obţină o simplă ţidulă de la aceşti funcţionari de stat, care, baricadaţi în castelele lor kafkiene, şi-au creat mitul de personaje înfiorătoare, cu care e mai bine să nu te pui rău dacă nu vrei să-ţi creezi neplăceri din nimic.

Deci, un activist pentru drepturile omului a fost amendat de procurori după ce un poliţist care l-a reclamat pentru nu ştiu ce ofense (fără a prezenta dovezi video în sprijinul învinuirii, colegii lui de seviciu, evident parte interesată, fiind o probă suficientă pentru procurorul care a emis verdictul), deşi anume poliţistul cu pricina, alături de colegii lui, i-au încălcat o mulţime de drepturi, restricţionându-i accesul în spaţiul public în baza unor supoziţii arbitrare şi fanteziste.



Să admitem că procurorul a avut motive suficiente să emită verdictul pe care l-a emis, nu ne referim acum la fondul cauzei. Totuşi, şi partea vizată în verdict are dreptul să conteste decizia în judecată, după ce procuroarea a refuzat cererea petiţionarului privind penalizarea poliţiştilor implicaţi în dosar. Numai că aici începe joaca de şoarecele şi pisica. Încercând să obţină o copie a ordonanţei de neurmărire penală, petiţionarul este pasat ca o minge de fotbal de la o uşă la alta, asaltat de un poliţist sâcâitor care l-a lăsat în pace doar după ce procurorul-şef de la această instituţie i-a spus, ca unui băiat de alergătură, să-şi caute de treabă, ordin executat instantaneu.



E destul de straniu că angajaţii procuraturii nu şi-au putut motiva niciodată deciziile în baza legislaţiei, la cererea petiţionarului. E totuşi vorba de o instituţie de drept! Sau poate că funcţionarii de stat de la instituţia în cauză se conduc în activitatea lor strict de legile nescrise, de bunul-simţ care nu are nevoie de formalizare juridică... În acest caz, îmi cer umil scuze şi-mi torn cenuşă în cap.

Roşca împotriva trădării, Plugaru - a pederastiei :)))))))))))))))))))))))))

Nu ştiu ce are Roşca cu trădarea, dar lexemul îl însoţeşte peste tot, indiferent că e rostit de alţii în raport cu el, ori de el în raport cu alţii. Mă întreb acum ce legătură o fi între doctrina popularilor şi a comuniştilor, între popularii presupuşi creştini şi comuniştii presupuşi atei... Cred că doar cuvântul "trădare" poate face legătura între ele, născând o alianţă, contra firii evident.

La fel de obsedat este şi Plugaru în privinţa LGBT. Mai înţelegeam dacă era un bărbat frumos şi ar fi suferit din cauza avansurilor necontenite ale minoritarilor sexuali. Dar nu mi-l imaginez nici pe cel mai pervers ori bătut în cap homosexual să i se aprinde călcâiele după o arătare ca Plugaru brrrrr. Dar el totuşi insistă s-o facă pe homofobul macho :), indiferent de tematica protestului.

Apropo, Iura Roşca a informat publicul din PMAN că în DEX există cuvântul "pederast". Heeee, câte cuvinte există în DEX: pulă, pizdă, coaie, lindic... Le strigăm pe toate în public?

Dictatura nu are doar culoare comunistă

Rmoldovenii îşi imaginează foarte simplist chipul şi formele în care se manifestă dictatura. Momentan, ei o asociază exclusiv cu Voronin şi gaşca, eventual şi cu satelitul lor tradiţional, Roşca. Numai că dictatorii cu discursul lor democratic de faţadă, care supravieţuiesc exclusiv din granturi occidentale, niciodată nu se vor apropia de turmă şi vor declara: "Noi suntem dictatori, ne place dictatura şi de astăzi înainte vom trăi în dictatură. Pentru că aşa vrea muşchiul nostru!". Nu, nici pe departe nu e aşa.

Primele semne ale dictaturii sunt interdicţiile ilegale. La început izolat, apoi, dacă văd că funcţionează, sunt generalizate. De multe ori, interdicţiile sunt fondate pe decizii ilegale, de genul celei pe care intenţionează să o emită funcţionarul municipal Pascaru, care interzice protestul în faţa unei instituţii publice. Dar de cele mai multe ori, dictatorii nici măcar nu au nevoie de fundamente legale pentru a interzice ceva. Le este suficient că au puterea în mâini. Poliţiştii cu priviri de bovine, ferm convinşi că epoleţii lor sunt scuză pentru orice abuz, vor executa automat şi instantaneu ordinele ilegale ale şefului. Faptul că, ulterior, statul plăteşte milioane de euro despăgubiri morale victimelor dictaturii nu le pune probleme dictatorilor cu blană democratică, pentru că ei nu răspund în niciun fel de dosarele pierdute de RM la CEDO. În schimb îşi ating scopul, reuşind să bage frica în cetăţeni, care se tem să mai iasă în stradă, să protesteze.

Momentan, AIE păşeşte ferm pe urmele comuniştilor. Dacă am frunzări filmoteca de pe curaj.tv, am putea să stabilim la ce stadiu se află procesul, ori l-am putea echivala raportându-l la guvernarea comunistă, amintindu-ne cam în al câtulea an de aflare la putere au început comuniştii să interzică manifestaţiile stradale ori să le limiteze. Respectiv, am putea calcula cam cât timp le va lua componentelor AIE să instaureze dictatura de tip voronian, în ultimul ei stadiu, de prin anii 2007-2009.

Acum am devenit un părtaş convins al ideii de alegeri anticipate, după ce am remarcat în repetate rânduri comportamentul poliţiei voroniene nereformate. Guvernarea actuală a dat de gustul puterii şi se teme că ar putea-o pierde dacă nu instaurează dictatura. De aceea cred că e timpul să-i trimitem în opoziţie, alături de comunişti.

Calvarul basarabenilor în drumul lor spre redobândirea cetățeniei

Pe lângă birocrația stufoasă a funcționarilor rmoldoveni și a celor de la Consulatul român, care solicită periodic acte suplimentare de prezentat, inventând noi taxe ori majorându-le pe cele deja existente, basarabenii mai trebuie să lupte și cu agramația înspăimântătoare a funcționarilor de la starea civilă, notariate etc., care transcriu actele cu o duzină de greșeli fiecare în parte. Ca și cum nu a fost suficientă rusificarea ori stâlcirea intenționată a numelor românești de către specialiștii aduși altădată de pe întreg teritoriul URSS...

Deci, dacă cineva poartă numele Gheorghe, ma mult ca sigur că, în diversele acte necesare pentru cetățenie, va figura și ca Gheorghii, și ca Georghe, și ca Georghe, și ca Ghiorghe ori Gheorghi etc. Dacă e Petru, mai mult ca sigur că în adeverința de naștere va fi Piotr. Iar cei ce poartă numele de familie Ciobanu, ar face bine să abandoneze proiectul redobândirii cetățeniei din start, pentru că va fi ortografiat și Cioban, și Ceban, și Cebanu, și încă în multe alte feluri.

Cozi imense la oficiile stării civile, consulat, caziere, taxe consulare, secretare stupide și agramate care comit minimum patru greșeli în cuvântul "mama"...

Într-adevăr, poate că alocaţiile veteranilor sovietice ar trebui compensate de guvernul rus

Cine putea fi mai nesimţit decât Klimenko, care a cerut anularea deciziei guvernului prvind ajutorarea familiei băiatului asasinat la Vadul lui Vodă de către aşa-numiţii pacificatori ruşi. Dacă nu ar fi cel puţin cheltuite milioane de euro pentru veteranii sovietici de război, care au o vârstă uluitoare (logic, de la 90 de ani în sus), incluşi într-un efectiv numeros de peste 8 mii de oameni + rudele lor (văduve şi alţi membri ai clanului consideraţi apropiaţi). Veteranii care au luptat pentru un imperiu ce ne-a ţinut în ocupaţie jumătate de deceniu. Şi pentru asta, noi le plătim pensii, indemnizaţii şi le jucăm dansuri, ca nişte cadâne. Şi pentru ca alde Klimenko să scuipe periodic în sufletul unor oameni batjocoriţi suficient, şi fără aportul lui, de conaţionalii lui ocupanţi, cu intermitenţe, 200 de ani.

Informaţia a fost publicată pe mai multe situri, pe unul din ele pe care l-am deschis, am citit un final de text extrem de stupid. Descriind gaşca partinică a lui Klimenko, reporteriţa ne informează că ei vor, cică, "asigurarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor indiferent de naţionalitate". Chiar aşa? Şi cine militează pentru inegalitatea în drepturi a cetăţenilor pornind de la factorul etnic? Oare cine?

Roșca - maestru de ceremonii stradale

Măcar să-și fi schimbat nițel stilul. Dar Roșca a rămas același moderator de proteste de acum două decenii, doar că fără credibilitate: transportarea oamenilor cu autobuze din provincie, apoi, după o oră-două de bâlci, plimbarea până la Academia de Năuci și înapoi în PMAN. Mai țin câte un discurs un membru-doi din garda tânără a PPCD, câte un magnific ori o magnifică, și punctul culminant - un copilaș de 5-6 ani va înduioșa mulțimea cu sloganuri repetate ca un papagal, că doar nu putem pretinde de la prunci rațiune de adulți (îi putem blama doar pe cei care îi folosesc).

De data asta, în mulțime se aude strigând ”Jos Aliansa!/Aliansu”, ceea ce denotă că publicul lui Roșca sunt în majoritatea lor absoută membri și simpatizanți PCRM ori ai stângii rusofone. De altfel, majoritatea ”oamenilor muncii” au vorbit în rusă la tribuna lui Roșca.

Respect pentru acei vorbitori de rusă care nu sunt ranchiunoși, fiind gata să-l urmeze pe maestrul de ceremonii stradale până în pânzele albe.

Nici pe drum, nici pe cărare, nici călare, nici pe jos...

Presa e însetată de sânge și vânează încontinuu la manifestațiile de protest violențe ce se lasă așteptate. Au excelat în acest sens unele situri, modul în care preiau știrile. De exemplu, un site de știri local a preluat un articol umoristic de pe un alt site românesc specializat pe parodie și miștocăreală, apoi a compus la aceeași temă, doar că pe invers, un alt articol, într-un registru serios de data asta.

Deci, mai întâi au fost parodiați manifestanții că sunt infantili și fricoși pentru că se tem să fie ceva mai agresivi și violenți, mânioși și degrabă vărsători de sânge. Măcar niște pietre mai mari de-ar arunca, și nu doar câteva pe zi, ci cam câte se aruncau cândva pentru cucerirea unei cetăți medievale. La cât de pasivi și fără vlagă sunt protestatarii români, ai putea jura că e vorba de o paradă gay, nu de o revoluție. Și toate săgețile astea veninoase ar fi aruncate, cică, de confrații greci în ale revoluției.

Dacă e glumă, glumă să fie, ce n-au voie oamenii să râdă? Dar iată că peste câteva zile, tot pe același site, apare un alt articol, de data asta serios, în care sunt lăudate virtuțile polițiștilor români, super pacifiști și de o blândețe ieșită din comun, contrapuși manifestanților tupeiști care nu știu să-i aprecieze. Iaka dacă se comportau în vreuna din țările occidentale cu democrație avansată la fel ca în România, ar fi fost bătuți măr. Și atunci nu s-ar mai fi plâns pe brutalitatea poliției locale, în fapt mai blândă decât Maica Tereza.