Pe cale să se sinucidă pentru că nu a fost comparat cu o femeie

De ce oare mă tem mai tare să fiu comparat cu o femeie decât cu un porc, copac, prăjină sau în general cu animale, obiecte neînsuflețite? Să fie femeia cel mai penibil și dezgustător lucru care i se poate întâmpla unui bărbat? De ce toți se tem să fie luați drept femei, dacă acționează într-un fel sau gândesc într-un anumit fel? De ce e mai rea decât moartea comparația cu ele și de ce cele mai disprețuite categorii de bărbați din societate sunt asemuiți cu ele? -se întreba întins pe pat Ionuț Misoginu. Fusese răpit de o farfurie zburătoare și a călătorit ceva timp împreună cu extratereștrii. Ei erau, la fel, împărțiți în bărbați și femei, dar acolo nimeni nu putea fi intimidat cu epitete specifice pământenilor, mai ales moldovenilor, că de arabi nici nu are rost să mai vorbim. Dimpotrivă, băieții făceau tot posibilul să fie comparați cu fetițele, era o mare onoare pentru ei, și dacă unul era comparat, după multe eforturi, cu o fetiță, era privit cu mare invidie de restul amicilor. Se cunoșteau chiar și tentative de sinucidere între bărbații adulți, extrem de curajoși și inteligenți, doar pentru că n-au fost comparați cu o femeie un timp mai îndelungat...

„Cât de deosebiți suntem, totuși”, oftă nedumerit Ionuț Misoginu.

Țara lui Roma și a lui Babenko

Dacă nu știați, în RM un rector de universitate nu va fi considerat infractor dacă sechestrează un jurnalist și îl strangulează. La fel, judecătorii nu vor remarca nimic ilegal și în cazul unui portar, angajat al unei instituții private, care restricționează ilegal accesul la justiție într-o judecătorie întreținută din bani publici, agresând fizic și psihic și înjurând de ți se ofilesc urechile, ceva de genul: „Amuș îț frec ibalnicu!”. Dimpotrivă, vinovat e considerată victima. Probabil pentru tupeul și insolența de care a dat dovadă, apărând în fața unor personaje foarte importante, total absorbite de griji pe măsură.

Iar coaliția de la guvernare n-are nimic în comun cu dezastrul din cea mai coruptă instituție a statului - Justiția. Ea ne cântă refrene dulci despre reformă. O reformă care să le apere doar lor interesele de clan. Dar ce le pasă lor, daunele morale impuse de CEDO nu le acoperă ei, ci poporul inconștient, ușor de păcălit cu un kilogram de orez ori un litru de ulei.

Vedeți în continuare două filme, în care se vede clar ce fărădelegi poți să faci în RM și să nu plătești nici măcar o amendă.

P.S. Apropo, se vede clar un atac concertat al judecătorilor moldo împotriva fraților Brega, pe care-i hărțuiesc cu amenzi maxime pentru acțiuni absolut legale, scoțându-i basma curată pe agresorii lor.

Semnele divine și revelațiile capitale

Așa revelație mai înțeleg și eu. Cine nu și-ar dori o astfel de experiență mistică, care să-i ordoneze prioritățile, să-l facă conștient de menirea în viață și alte chestii foarte importante. Ei bine, unii se pare că au avut șansa asta. Ar trebui să-l întreb pe Kapushon cu cine are el blat de a reușit să ajungă atât de sus. Mai știi de unde sare norocul...

PAZOR! A părăsit cu coada între picioare câmpul de luptă

Există rușine mai mare pentru un politician din opoziție decât să refuze un duel verbal, o polemică cu un prim-ministru? Puțin probabil. Doar că moltofenii nu receptează gestul drept o retragere a cozii între picioare sau punerea ei pe spate, cu părăsirea grabnică a câmpului de luptă, în lipsa inteligenței și a unor argumente forte.

Zilele astea, Voronin a pierdut un chilipir excepțional refuzând să polemizeze cu prim-ministrul Leancă în cadrul unei emisiuni tv. Se știe că un opoziționer nu are prea multe de făcut în cazuri din astea decât să critice, mai ales că într-o țară cum e Molotova ar fi avut ce. Trebuia doar să se informeze puțin, să adune niște date și tirul distrugător ar fi fost asigurat. Totuși, Voro a preferat să părăsească câmpul de bătaie cu coada între picioare.

De aici se poate de concluzionat că fie Voronin și-a pierdut capacitatea de a înțelege problemele puse în discuție și de a se pronunța inteligibil pe marginea lor, în cazul în care a fost în general capabil vreodată de asta, că momentan nu e în stare să facă nici măcar glume de doi bani, cu care trezea hazul până acum, nefiind obligat să spune și ceva inteligibil, fie că PCRM nu a mai riscat să-l lase de unul singur într-un studiou, după bâlbele ori aiurelile de la ultimele marșuri comuniste, când nu a fost în stare să lege o frază coerentă, fie că liderul comunist s-a simțit copleșit, strivit de inteligența și personalitatea conlocutorului, în cazul în care mai e capabil să conștientizeze ceva.

Norocul comuniștilor e că populația, electoratul sunt cam la nivelul senilului Voronin (de aici și popularitatea ultimului), respectiv refuzul rușinos de a participa la un duel verbal (în care prim-ministrul urma să se apere, justifice, să ofere răspunsuri la acuzații) nu a fost receptat drept o gravă lovitură de imagine pentru dezertori.

Viața socială a moltofenilor este un ritual ortodox

Moltofenii, ca niște ortodocși adevărați, sunt total pe dinafara proceselor care le determină decisiv calitatea existenței. Așa cum asistă la slujbele lor religioase ca niște obiecte imobile și mute, exact la fel se raportează și la restul domeniilor care, în mod normal, cer implicare, comunicare, interactivitate dacă avem pretenția să beneficiem de o societate democratică și prosperă.

Cu părere de rău, moltofenii n-au auzit de asta. Ei disprețuiesc în ultimul hal implicarea civică, ferm convinși că „asta” nu-i privește, că e treaba politicienilor și altor nacialnici, că oricum propria implicare nu schimbă nimic și că, la urma urmei, nici nu-i interesează.

Într-un final, ajung să se plângă că nu au noroc de o conducere demnă, care să-i reprezinte, cum se întâmplă în alte țări, cu cetățeni mult mai norocoși. Păi da, anume cetățeni, nu supuși, ca aici.

Modelul slujbei religioase ortodoxe stă la baza oricărei participări a „cetățeanului” moldav în treburile publice: o autoritate care mătăhăiește cu ceva în mâini sau stropește ceva, taie o panglică (după situație), privită cu evlavie, care nu le pune nici măcar un semn de întrebare, nedumerire, curiozitate supușilor, intrigați poate doar de culorile straielor. Supuși care nu fac decât să confirme umil orice iese din gura autorității: popă, demnitar, politician etc.

UCRAINA ARDE. Contrarevoluția lui Ianukovici

În sfârșit, la Kiev sau în Donbas (încă nu se știe exact) s-au trezit și forțele favorabile lui Ianukovici care își doresc ca Ucraina să adere la Tarmojenâi Soiuz. Aceștia au organizat o manifestație numeroasă împotriva maidanezilor, amenințând că îi vor pune la respect pe cei ce vor să fie sodomizați în UE, ca și cum buneii lor nu i-au eliberat de fașâști. 

Atmosfera devine din ce în ce mai tensionată și se așteaptă răsturnări de situații dintre cele mai neașteptate. Vom reveni cu noi amănunte pe parcurs.

Kapushon e mult peste Carla

Deși alde Carla 's Dreams se voia un promotor al specificului local, în realitate nu a făcut decât să promoveze un moldovenism rudimentar, primitiv, reprezentându-i mai degrabă pe gopnicii rusificați decât pe moldovenii neaoși. În schimb, noua formație ce a răsărit pe scena autohtonă pare să fie exact ce pretind cei de la Carla că ar fi. E vorba de Kapushon. Am ascultat foarte puțin din creația lor, dar câteva piese m-au surprins plăcut. Accentul lor nu e unul scremut, de pațani cu paneatiy, ci natural, moldovenesc neaoș, așa cum e graiul basarabenilor de la țară.

Băieții mai sunt originali și prin faptul că nu preiau de-a gata temele ori locurile comune ale formațiilor hip-hop consacrate, creația lor păstrând un specific local, fără să fie provinciali în același timp.

Cu siguranță, băieții ăștia merită mai multă atenție și sper că vor ajunge departe, nefiind nevoiți să-l imite pe un Cheloo ori alți monștri ...stupizi ai genului.

Vă propun spre ascultare în continuare un soi de baladă hip-hop (probabil, definiția e un oximoron, dar nu sunt specialist în domeniu), care va deveni hit într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat în lumea românofonă. Cel puțin pe mine, care nu sunt un meloman convins, m-au impresionat plăcut.

TV-urile rusești pe Maidan. Avalanșe de minciuni în direct

Exasperați de minciunile crase ale tv-urilor rusești, manifestanții din Kiev i-au organizat o transmisiune memorabilă în direct corespondentului unui canal propagandistic rusesc. În timp ce transmitea în direct, un manifestant i-a înmânat o statuetă ziaristului, cu mențiunea că e vorba de premiul Oscar la minciuni pentru cel mai dezinformator prezentator din Rusia, Dmitri Kiseliov. Dar, culmea, chiar și în acest caz, corespondentul, luat în furci de manifestanți, mințea de îngheța apele. Cu toate că protestatarii strigau „Pravdu!” (adică „Adevărul!”), gazetarul susținea că i se cere să spună doar lucruri pozitive despre cei adunați pe Maidan, minimizând cu nesimțire numărul participanților la protest. Vă imaginați ce minciuni infernale însăilează mașina de dezinformare rusească atunci când agenții ei în teritoriu nu sunt presați de nimeni să spună adevărul?

Cei mai protejați tineri din lume

Studenții din Sankt Petersburg care încă n-au împlinit 18 ani și care se vor reține la biblioteca facultății ori, în general, la Universitate din cauza cursurilor programate seara târziu, vor trebui să-și aștepte părinții să-i ia acasă. Asta pentru că deputatul Milonov a propus un proiect de lege, adoptat deja în primă lectură, în care se stipulează că persoanele cu vârsta de până la 18 ani nu au voie să iasă din casă după ora 22.00, neînsoțite de părinți. Atenție, un tânăr sau tânără de 17 ani și 11 luni are dreptul să iasă DOAR în stradă, însoțit de părinți, în baruri nu are voie nici măcar însoțit de santinelele obligate să le șteargă în continuare mucii, deși progeniturile ce pot măsura și 2 metri în înălțime nu frecventează demult grădinița. Sau, dacă părinții vor întârzia să vină, cel mai degrabă profesorii îi vor însoți până acasă, deși aceștia vor încălca legislația dacă nu vor avea o autorizație semnată și ștampilată de un notar care să le permită dreptul de a juca rolul de tutore.

Mai complicat va fi în cazul muncitorilor de 16-17 ani, a căror tură de zi se termină la 22.30 - 23.00. Dar presupun că vor încropi ei vreun regulament, să nu fie nevoiți sărmanii mineri, siderurgiști, hamali etc. să-și aștepte părinții ori buneii din alt capăt de oraș, să-i însoțească protector până acasă. 

Probabil, tinerii din Sankt Petersburg se simt cei mai protejați din lume și îi sunt foarte recunoscători lui Milonov. Interesant, cine urmează să fie protejat, în sensul să nu aibă dreptul de a păși singur pe stradă, după o anumită oră? De fapt, cetățenii trebuie protejați de o autoritate paternă, că ei sunt iresponsabili, ca niște copii, și pot să-și facă rău în totală necunoștință de cauză.

„Cu limba română”, dle Pascaru ;)

Am intrat pe peretele de FB al lui Pascaru să-l felicit cu ocazia adoptării deciziei CC privitoare la denumirea limbii de stat a RM, adică româna, și am rămas perplex. În loc să-l văd tunând și fulgerând, îndemnând la nesupunere, la cârteală și alte chestii supărate, el se arăta preocupat de o manifestație gay din Argentina.

Păi, explică-ne ce vrei și, de fapt, cu cine lupți, tovarășe Pascaru? Cu ideea de limbă română și tot ce e românesc în RM, sau te-ai specializat pe lupta împotriva drepturilor omului? De fapt, ambele direcții sunt combătute acerb de Moscova și fanii ei (ca să nu le zic agenți) în teritoriu, respectiv nu se exclud, ci dimpotrivă, se completează. Doar că, se pare, eficiența e minimă când lupți pe două fronturi concomitent.

Vo, videnie!

Prime ne anunță cu seninătate că ortodocșii serbează astăzi Vovidenia. Lor nu le pasă că rezonanța sonoră a cuvântului predispune spontan la un hohot de râs zdravăn. Important e să dea știri serioase ce par să fie despre desene animate cu fantome.

Am citit mai departe cum se traduce cuvântul și sensul sărbătorii, și întâmplările din ziua cu pricina par mai fantastice decât în desenele animate sau în filmele de science fiction. Cică, de Vovidenie animalele încep să vorbească și se deschid cerurile. 

La o adică, dacă suntem mai atenți la etimologia cuvântului, numele sărbătorii e chiar unul foarte adecvat. În rusă, cuvântul videnie are și sensul de halucinație. Respectiv, întâmplările miraculoase de Vovidenie sunt perfect verosimile dacă se au în vedere experiențele provocate de halucinogene ori de vreo afecțiune psihică. Și se pare că aparițiile sunt atât de impresionante, încât cei ce le trăiesc, vorbitori de rusă, exclamă uluiți: Vo, videnie!

Tare mă tem că integrarea europeană, respectiv valorile, democrația europeană va fi asimilată de moldoveni în maniera în care au asimilat creștinismul. Deși, în ultimul caz, cred că nu e rău deloc. Nu e rău că, pentru moldoveni, creștinismul se rezumă la un nomenclator de nume hazlii, caraghioase. Era mai rău dacă s-ar fi păstrat practicile abrahamice, ca în lumea arabă...

GAUDEAMUS. Cheloo nu este un caz cu totul pierdut

Se pare că interpretul Cheloo se dă la brazdă. Deci, nu e un caz cu totul pierdut. Nu, nu pentru că ar avea remușcări de conștiință că l-a apostrofat brutal pe un concurent la X Factor, acolo unde este jurat, doar pentru că respectivul este gay, ci pentru că s-a arătat deranjat de vorbele înțelepte ale unui preot care l-a cicălit cu dragoste părintească, îndemnându-l să fie mai blând și să nu-i urască pe semenii lui. Cel puțin așa susține părintele.

Faptul că Cheloo a reacționat în stilul său specific demonstrează că e pe calea cea bună, a îndreptării. Să ne rugăm, fraților, alături de preotul ce ne-a pus la dispoziție print-screen-urile cu dragoste părintească întru deplina vindecare sufletească a interpretului Cheloo.

Ianukovici sau Ianușescu?

Pe rețelele de socializare, mulți ucraineni au început să facă tot mai mult analogii între Ianukovici și Ceaușescu, numindu-l pe primul Ianușescu. Și se pare că asocierea nu e întâmplătoare. Deși în centrul Kievului s-a adunat o mare de oameni, (încă) actualul președinte ucrainean ar pregăti o baie de sânge manifestanților, dacă e să judecăm după denumirea comitetelor pe cale le încropește în grabă. Deci, nimic nu anunță o cedare a puterii pe cale pașnică.

La fel ca și Ceaușescu, și Ianukovici a flirtat o bună perioadă de timp cu Occidentul, creând speranțe false vizavi de schimbările democratice pe care le poate produce. Și dacă mai punem la socoteală luna în care au loc revoluțiile din cele două țări vecine, coincidența pare să fie una foarte mare.

Sper, totuși, ca revoluția ucrainenilor să nu fie înăbușită în sânge de un președinte care le-a trădat așteptările și care îi vrea sub călcâiul lui Putin. La urma urmelor, nici moldovenilor nu le-ar strica să aibă la Est un vecin cu aspirații democratice, că de clone rusești nu ducem lipsă.