De mâine voi recunoaște că-mi place ciorba sau că sunt altfel

La prima vedere, pare amuzant pentru că sunt totuși sfinți creștini, respectiv, ar trebui să fie un pic mai rigizi și mai distanți unul față de altul. Îmbrățișarea pare prea intimă chiar și pentru doi frați, într-o societate segmentată categoric în heterosexuali și homosexuali. Ce să mai vorbim de niște meseriași ca ei, care condamnă fervent sodomia?

Pe de altă parte, sfinții în cauză au trăit pe timpurile când genul ăsta de afecțiune era în firea lucrurilor, când orice bărbat putea cădea în păcatul sodomiei, nu doar câteva procente dintre ei. Manifestația de tandrețe pare neobișnuită pentru noi, cei clasificați strict de către psihiatri, sexologi și alții ca ei în posesori ai unei orientări sexuale ce ne separă pe vecie unii de alții, ca specii distincte de oameni. Doar și acum tinerii indieni sau arabi, mai ales din spațiul rural, merg ținându-se de mâini, dar probabil te-ar linșa dacă ai pretinde că sunt gay.

Nu este exclus că, peste câteva decenii ori secole,  vom întrezări diferență, sexualitate „specială” acolo unde acum nu vedem nimic deosebit. Până și banala strângere de mână dintre bărbați ar putea semnifica o predispoziție homosexuală ori se va practica doar în „comunitatea” LGBT. Momentan, unii renunță la gest din motive sanitare, de igienă, ceea ce nu exclude că pe viitor îl vom atribui o conotație strict sexuală, și încă rezervată doar unor minorități infime.me.

Prime nu menționează sursa, adică fură. Deformare profesională?

Deși filmul privitor la agresiunea șoferului mardeiaș și rasist de la Parlament a fost postat pe un site concret, cu un nume și o adresă concretă, Prime.TV își scrie numele pe imaginile reporterului de la curaj.tv (min. 10). Probabil, redacția canalului în cauză a decis că Oleg Brega e numai activist, nu și jurnalist, respectiv tot ce filmează amatorii nu le aparține, fiind un bun comun, la hurtă.

Am remarcat că tendința e cvasigeneralizată. Gazetarii superlenoși moldo, care obișnuiesc să facă știri în încăperi confortabile, la adăpost, într-un spațiu securizant, pescuind de pe alte portaluri, nu se obosesc să indice și sursa, mai ales când e vorba de reporterii curaj.tv Au ei, probabil, niște indicații de sus, să nu-i promoveze pe unii care își riscă sănătatea și viața pe teren, în mijlocul evenimentelor. Ei și ce dacă imaginile sunt ale lor? Asta e motiv pentru promovare?! Dacă le face, doamne ferește, publicitate gratuită? Doar ei asta urmăresc, nu-i așa? Să se autopromoveze!

Dacă nu mă validați, nu exist

Am intrat pe situl egali.md și am avut senzația că mă aflu în universul iehoviștilor sau baptiștilor lui Vasile Filat. Aceleași mărturisiri, sfântul limbaj de lemn al activiștilor gay, sf. Coming Out, fericirea și ușurarea extraordinară care te cuprind după ce-l performezi, zâmbetele de acceptare ale heterosexualilor etc. creează o atmosferă feerică, de fericire totală.

Viața unui gay ce se confesează pe egali.md e compusă din două perioade: până la sf. Coming Out și după. Evident „până la” era o viață tristă, gri, fără nicio perspectivă, iar „după ” intervin schimbările miraculoase aducătoare de fericire. Asumându-și diferența și recunoscând totul cu inima pe inimă (sau pe burtă, omoplați etc.), un gay are șansa să se reabiliteze și să devină fericit.

Ce bine ar fi ca gay-ii să fie ca protagonistul din „Single man”, care nu-și problematizează niciodată condiția, care nu face coming out, trăindu-și pur și simplu viața ca o ființă ce nu are nevoie de permisiune pentru a o face. Ești fericit? Lasă-ne pe noi să deducem asta, observându-ți traiul de toate zilele. Altfel, pari cam agasant și neautentic cu fericirea ta strigată. E atât de important pentru tine să fii validat de cineva?

În avion, cu Leancă, sau cu microbuzele lui Dodon?

Cum sau cu cine va ajunge premierul din umbră la Bruxelles? Doar nu va sta acasă, toată lumea știindu-l extrem de sociabil și ahtiat după evenimente în care să fie luat în vizorul camerei de filmat. Ar putea să-l ia Leancă cu sine, dar dacă nu va fi posibil, atunci rămâne varianta de rezervă - Igor Dodon. Se știe că că Goșa și-a trimis activiștii la Bruxelles, în total 3 microbuze cu unioniști vomali, care își vor manifesta dezacordul față de semnarea acordului de Asociere cu UE. Au trecut frontiera fără vize, apropo :)

Deci, Filat ar putea să urce într-un microbuz cu activiști roșii, să fie și el pe 27 iunie în apropierea ceremoniei. Iar gestul ar putea fi unul electoral, în sensul că se va putea lăuda ulterior că nu a cheltuit banii statului pe călătorie, ci a ajuns la Bruxelles pe bani rusești. Doi iepuri dintr-o singură împușcătură. Ori poate că e mai potrivită aici zicala cu mielul sau vițelul ce suge de la mai mulți/multe?

Moldovenii îl iubesc mult mai tare pe Putin decât ucrainenii

Ucrainenii au înțeles de ceva timp cine e Putin și îl ridiculizează cu orice ocazie și în orice context: și la demonstrații, și pe stadioane, și chiar în cluburi. Numai moldo îl venerează în continuare, poziționându-l drept cel mai de încredere personaj politic (mulți din ei încă nu au aflat că URSS s-a destrămat). La noi se observă chiar o tendință inversă celei din Ucraina, moldo atașându-se tot mai tare de simbolurile rusești și de Putin, în pofida embargourilor, a ocupației și altor atitudini sado, manifestate de fratele mai mare de la Răsărit în privința lor.

Interesant, cam prin câte deportări și războaie pe Nistru tre să treacă moldo ca să înțeleagă cât valorează ei în ochii piticaniei de la Kremlin și a marelui popor rus?

Își afișează drapelul rusesc în maxi-taxi și insultă pasagerii

În mașina lui personală putea să-și pună și un căcat pe parbriz, important e să pută doar la el în mașină, nu și în ale altora. În schimb, e inadmisibil ca în transportul public să fim agresați cu muzică rusească dată la maxim și cu însemnele de stat ale unei țări ce ne-a căsăpit constant de-a lungul timpului și care ne amenință în continuare existența. Mai grav, șoferul simțind că e filmat, o numește „oaie” pe tânăra care ne informează și pe noi ce se întâmplă în hardughia lui pseudoprivată.

La cât de anemici și complici sunt șefuleții ce gestionează transportul public, nu m-ar surprinde să văd pe fiecare al doilea maxi-taxi drapele și portrete de-ale lui Putin, cu intonarea imnului de stat rusesc și onorarea lui obligatorie de către pasageri.

Un Lesnik rusofon :)

Am impresia că sunt tare mulți pe lumea asta, indivizi din ăștia, ferm convinși că homosexualii le jinduiesc penisul. Unii din ei chiar compun și opere de artă la temă. Deci, transpiră din greu ca să facă publică adorația de care sunt cuprinși gay-ii la vederea lor.

Pare să fie o patologie, totuși. Rămâne de aflat cum se numește boala și numărul pacienților. Cine știe, poate a apărut o nouă sectă ori chiar orientare sexuală!

Dar Putin e gol!

Nasc și la Rusia oameni. Recent, unul din ei, cel mult de 2-3 ani, i-a spus în față lui Putin tot ce crede despre el. Adică l-a numit „Palacina!”, aproximativ „Călăule!”. Și a repetat de câteva ori, să fie clar, să nu rămână loc de interpretări și speculații. În Putin s-a umflat botoxul, dar nu a avut ce face. A întrebat doar pierdut „Ce?!” și „Ce înseamnă asta?”, pierzându-și graiul.

Sper că băiețelul e viu acum. Părinții lui mai mult ca sigur că au neplăceri.

Ziariștii acceptă cu seninătate cenzura

O cenzură de tip sovietic s-a întâmpla la conferința de presă a unui ins „filantrop”, care are pretenția de a accede în Parlament. Staff-ul noului parvenit în politică au luat-o pe sus pe o cetățeancă care nu și-a  dorit decât să asiste la conferință. Și totul s-a întâmplat sub ochii presei ce nu a reacționat în niciucn fel. Interesant, dacă o lapidau, ar fi asistat la fel de impasibil? Ar fi ales să rămână la conferință, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, respectiv fiind complice la o manifestare de tip dictatorial? 

Presupun că Laguta ar putea să-l acționeze în judecată pe organizatorul conferinței. Dar nu e exclus ca justiția să fie, formal, de partea individului. Totuși, cel mai urât în povestea asta mi-a părut comportamentul presei care acceptă să-i facă imagine unui individ arogant ce aruncă bani în stânga și în dreapta, fără să fie deranjați de un spectacol degradant, descalificant, ca și cum ar fi de la sine înțeles, iar ei nu ar avea nimic în comun cu cenzurarea sau călușarea cetățenilor dornici să se informeze.
 

Pe cine nu reușește să intimideze Sharapova cu răcnetele ei

Blogosfera românească e curioasă să afle de ce Sharapova obișnuiește să țipe pe teren, nu și în pat. În felul acesta, unii își manifesta frustrarea față de titlul ratat de Simona Halep, la Roland Garros. Au găsit motivul perfect. Îmi amintesc cum, pe timpuri, comentatorii sportivi justificau înfrângerile selecționatei de fotbal a României invocând ploaia. Evident, echipa adversă era imună la precipitații. Acum internauții românofoni au identificat cauza înfrângerii lui Halep, sugerată de un tabloid britanic. Cică, ar fi din cauza răcnetelor pe teren ale lui Sharapova, care nu-i permit Simonei să se concentreze.

Totuși, să nu uităm că aceeași Sharapova nu reușește să câștige în fața Serenei Williams deja de 10 ani, scorul meciurilor disputate între ele fiind de 14-2 în favoarea lui Williams. Și-a pus cineva întrebarea de ce răcnetele Șarapovei nu reușesc să o impresioneze pe nr.1 din tenisul feminin?

Poate ar fi cazul să găsim alte justificări, totuși?

Martir de dragul vodcii

La Donețk, alcoolicii devin patrioți și martiri. Unul din ei a urcat cu un drapel pe un turn foarte înalt și încerca să strige niște lozinci gen ”Slava...!”, cu limba împleticită în gură. Probabil, i-au promis un cervoneț pentru o vodcă. Cu părere de rău pentru el, nu a mai reușit să se delecteze cu vodca de dragul căreia a devenit patriot. Sau a fost lovit de un glonte rătăcitor, sau a lunecat, dar cert e că a căzut tare rău și nu cred că s-a mai ridicat vreodată pe propriile picioare.

Uite cam așa arată eroii antifașâști, indiferentă de epoca în care au luptat pentru patria-mamă-vodca sau pentru Stalin ori Putin.

Rusia, ca de obicei, cu partea leului, iar alde RM - cu gaura covrigului

Putin a anulat Coreei de Nord datoria de 11 mlrd dolari, obținând în loc acces la zăcămintele acestei țări, în baza cărora își va recupera datoria „anulată”. De fapt, coreenii datorau suma în cauză întregii URSS, nu doar Rusiei, respectiv și RM ar fi trebuit să beneficieze de vreo câteva sute milioane de dolari. Dar, cu părere de rău, doar rușii sunt succesori de drept ai hoitului sovietic, respectiv numai lor le revin toate dividendele.

Asta ar cam trebui să fie de învățătură zvăpăiaților aborigeni de pe plai ce urlă de disperare că RM nu se integrează în Uniunea Vomală. La ce bun? Să băgăm bani ca fraierii în proiecte comune ca, într-un final, totul să revină celui mai egal din uniune? Nu v-ați săturat să rămâneți veșnic cu gaura din covrig?

Prompterul face diferența

Știrile rusești prezentate în 2014 nu se deosebesc deloc de cele din anii '80, din timpul defunctei URSS. Același limbaj de lemn, aceleași sintagme ideologice, etichete și stereotipuri... Chiar și același generic muzical! Unicul lucru care diferă e prompterul de pe care citesc crainicii, cei sovietici stând cu nasul în hârțoagele din care citesc, în timp ce rușii actuali au hârțoage pe care doar le pipăie nervos.

„Mujshina, uberite kameru!”

Am urmărit reacțiile rectorului Babenko, dar și unele argumente ale avocatului său, din pauza de judecată, cred, și am rămas perplex. Avocatul opera cu niște argumente specifice lui Moș Ion care nu are absolut nimic în comun cu normele de drept și care își edifică propriile norme pornind de la simțul lui comun. Dar, din câte știu, normele simțului comun sunt, de multe ori, foarte departe de cele de Drept și nu le putem confunda, nu putem interzice ilegal cuiva ceva doar pe motiv că ne afectează confortul ori scandalizează prejudecățile, orizontul intelectual ori afectiv. A filma pe cineva în spațiul public nu înseamnă a-i încălca automat drepturile. Dacă ar fi așa, statul ar trebui să-și scoată imediat toate camerele de supraveghere din spațiul public. Dar nu cred că are rost să insist, majoritatea absolută a moldovenilor nu prea fac deosebire între spațiul public și cel privat.

Apropo, la un moment dat, am avut impresia că scena de acum câțiva ani se va repeta, la cum s-a manifestat Babenko (vezi min. 1.07). Din fericire pentru cameraman, de data asta agresiunea nu s-a repetat.

Iar dacă să revin la avocat, nu știu care ar fi fost pledoaria în cazul procesului propriu-zis, dar în pauză m-a șocat cu argumentele sale, arătându-se în final ferm convins, la fel ca și Chirtoacă, că cineva îi va veni vreodată de hac celui care filmează oameni de treabă în spațiul public. Hmmmm, dle avocat, nu mor caii când vor câinii. Și sper ca măcar în privat să-i explicați clientului dstră cum stau lucrurile cu drepturile omului, în speță cu filmatul în spațiul public. Dacă sunteți la curent cu ele, bineînțeles, și în cazul în care nu vă depășesc cunoștințele din domeniul profesional ;)