De mâine voi recunoaște că-mi place ciorba sau că sunt altfel

La prima vedere, pare amuzant pentru că sunt totuși sfinți creștini, respectiv, ar trebui să fie un pic mai rigizi și mai distanți unul față de altul. Îmbrățișarea pare prea intimă chiar și pentru doi frați, într-o societate segmentată categoric în heterosexuali și homosexuali. Ce să mai vorbim de niște meseriași ca ei, care condamnă fervent sodomia?

Pe de altă parte, sfinții în cauză au trăit pe timpurile când genul ăsta de afecțiune era în firea lucrurilor, când orice bărbat putea cădea în păcatul sodomiei, nu doar câteva procente dintre ei. Manifestația de tandrețe pare neobișnuită pentru noi, cei clasificați strict de către psihiatri, sexologi și alții ca ei în posesori ai unei orientări sexuale ce ne separă pe vecie unii de alții, ca specii distincte de oameni. Doar și acum tinerii indieni sau arabi, mai ales din spațiul rural, merg ținându-se de mâini, dar probabil te-ar linșa dacă ai pretinde că sunt gay.

Nu este exclus că, peste câteva decenii ori secole,  vom întrezări diferență, sexualitate „specială” acolo unde acum nu vedem nimic deosebit. Până și banala strângere de mână dintre bărbați ar putea semnifica o predispoziție homosexuală ori se va practica doar în „comunitatea” LGBT. Momentan, unii renunță la gest din motive sanitare, de igienă, ceea ce nu exclude că pe viitor îl vom atribui o conotație strict sexuală, și încă rezervată doar unor minorități infime.me.