Prime TV şi moralitatea

Imaginaţi-vă că cineva vă solicită să-i împrumutaţi un lucru, un obiect la care ţineţi. Bineînţeles că nu-l refuzaţi şi vă aşteptaţi, după cum e şi firesc, să vi se răspundă cu recunoştinţă sau cel puţin cu un gest similar într-o situaţie când voi înşivă aţi ajunge la ananghie. Sau măcar să nu fiţi trataţi cu ostilitate, ulterior.

În realitate, uneori se întâmplă să nu fie aşa. Ca, de exemplu, în cazul jurnaliştilor de la Curaj TV care au oferit generos imagini filmate celor de Prime TV, pentru că respectivii n-au reuşit ori nu s-au obosit să se prezinte la protestul organizat de Asociaţia Hyde Park împotriva castei procurorilor, de ziua profesională a acestora. Doar că, după ce a preluat imaginile de care a avut nevoie, angajatul de la Prime TV s-a gândit să mai şteargă şi nişte secvenţe care nu i-au plăcut, pe motiv că ar putea fi folosite într-un context nefavorabil televiziunii lor. Normal că nu apăreau într-o lumină favorabilă în faţa lumii, odată ce ziariştii de la Prime TV intrau şi ieşeau nestingherit din locaţia unde procurorii îşi serbau cu fast ziua profesională, în timp ce ziaristului şi cameramanului Oleg Brega îi era interzis accesul în instituţia publică. Dar nu înţeleg de ce să fii atât de nesimţit şi să distrugi un bun care nu-ţi aparţine, după ce te-ai folosit de serviciile donatorului. Profitând de încrederea lui.

Indubitabil, Laguta merită susţinută!

Actuala guvernare trage mâţa de coadă de aproape doi ani. E la fel de impotentă şi ostilă drepturilor omului ca şi guvernarea comunistă, care ne-a terorizat 8 ani. Nu e suficient că nu e în stare să împiedice avalanşa de scumpiri catastrofale pentru buzunarul gol al moldoveanului, dar se mai şi opune drepturilor elementare ale omului, trăncănind cinic despre valori europene şi aderarea la UE care n-are absolut nimic în comun cu statul sărăntoc, mafiot şi duşmănos libertăţilor omului, care e RM.

Filat şi ceilalţi "democraţi" ni se tot frăsuiesc de vechile structuri care se opun reformelor liberale, de parcă n-ar dispune de pârghii să influenţeze starea de lucruri. Ei preferă totuşi să arate de aproape 2 ani cu degetul înspre comunişti, şi să se comporte exact ca ei! Justiţia e total coruptă, economia - în derivă, drepturile omului - doar pe hârtie. Un exemplu concludent în acest sens este şi nedifuzarea la TRM, a unui film aprobat iniţial de Consiliul de Observatori, ce ţine de promovarea drepturilor omului, fără absolut nicio justificare. În pofida contractului încheiat! Cică, să mai pună o dată în discuţie difuzarea lui la televiziunea publică, ca şi cum problemele unor oameni nu merită reflectate la M1, în pofida faptului că şi ei achită impozite, inclusiv pentru televiziunea în cauză. Ceea ce mă face să-mi doresc căderea cât mai grabnică a AIE 2. Care, repet, e la guvernare de aproape 2 ani, nu de 2 zile, deci nu au nicio scuză şi poartă toată răspunderea pentru debandada din ţară.

De aceea, îi îndemn pe toţi cei nemulţumiţi de cinismul, aroganţa şi dispreţul pe care le manifestă pseudodemocraţii actuali vizavi de populaţia unei ţări pe care o înşeală constant în ultimii ani, să iasă în stradă la acţiunea de protest organizată de Maia Laguta. Care a protestat şi în timpul guvernării comuniste, de altfel, împotriva, politicii economice a vechiului regim, moştenite şi de actualul, pretins non-bolşevic.

• indubitabel

Preţuri europene şi salarii africane

Demnitarii din guvern sau alte structuri de stat au o reacţie foarte ciudată atunci când se produc scumpiri la mărfurile de necesitate vitală. Ca de exemplu acum, când se înregistrează un val de scumpiri ce se succed periodic. În opinia lor, fenomenul ar fi chiar unul îmbucurător pentru că, treptat, preţurile din RM vor fi ca cele din Europa. Ca şi cum majorarea preţurilor ar fi un obiectiv în sine, care trebuie atins cu orice preţ. O sarcină anevoioasă pentru care aleşii poporului ar trebui decoraţi.

Recent, premierul Filat, cu chipul său spăsit, cu vocea obosită de munca titanică întru binele ţării şi cu privirea lui melancolică îşi expunea nedumerirea, într-o clipă de slăbiciune, vizavi de majorarea preţurilor, chiar dacă acestea s-ar forma conform pieţei libere. Dacă piaţa e liberă, zic eu, şi statul nu o reglementează în niciun fel, nu intervine în formarea preţurilor, poate că ar fi bine să renunţe şi la protecţionism. Să le permită producătorilor ucraineni, de exemplu, să-şi comercializeze produsele mai ieftine pe piaţa moldavă, fără a le aplica accize şi alte taxe, impozite care le fac necompetitive aici. Chiar aş cumpăra cu multă plăcere cartofi din Ucraina, mai ieftini şi mai calitativi, cu toate că ar putea fi contaminaţi cu radiaţii provenite de la Cernobîl.

Dar mânia şi nedumerirea premierului n-au durat mult. A făcut o remarcă, judicioasă de altfel, că lumea nu face gălăgie, deci preţurile se încadrează în limitele normalului. Vor oferi nişte compensaţii pentru nevoiaşi, deşi majoritatea absolută a populaţiei RM poate fi inclusă în această categorie. Apoi ne va aburi din nou cu pălăvrăgeala despre preţurile europene, la care aspiră atât de mult RM (la preţuri, nu la UE)

Alooooo, monsiu Filat! Nu vă mai raportaţi atâta la preţurile europene, că noi nu locuim în Europa. Mai bine aţi discuta cu poftă pe marginea salariilor europene. Că a majora preţurile orice prost o poate face. Dacă o să vă comportaţi în continuare ca un bogătan ghiftuit imaginându-vă că toată populaţia are posibilităţile matale financiare, puţin probabil că veţi încălzi mult timp locul în Guvern sau chiar în Parlament. Parol!

Armată penitenciar

Imaginaţi-vă că se organizează o dezbatere despre fărădelegile lupilor care sfâşie periodic turmele de oi, unde sunt invitaţi doar lupi, şi nici o oaie. Cam aşa s-a întâmplat la Jurnal TV, unde a fost difuzată o emisiune despre relele tratamente aplicate recruţilor. În studiou au fost invitaţi Vitalie Marinuţă, actualul ministru al Apărării, Valeriu Pleşca, fostul ministru al aceluiaşi minister (care nu ştiu de ce, se dorea receptat drept un reprezentant al societăţii civile) şi Andrei Covrig, un obscur membru al unei obscure asiociaţii ("Marshal", se pare, sau cam ceva în genul ăsta, care se învârtea ca un câine în jurul cozii, muşamalizând starea de lucruri).

Ambii miniştri au negat sau minimalizat cinic faptele incriminate instituţiei pe care o conduc (sau a condus-o), deşi realitatea e bine cunoscută cel puţin de o mare parte a populaţiei masculine care a avut neşansa să parcurgă "şcoala bărăbăţiei". Marinuţă şi celălalt, Pleşca, s-au tot plâns de tendinţa tot mai accentuată care se manifestă în rândurile tinerilor, de a se eschiva de la serviciul militar. Şi niciun cuvânt despre ritualurile de iniţiere care rezidă în lovirea neofiţilor cu scaunul în cap şi altele. Cu toate că o mulţime de telespectatori sunau şi confirmau practicarea torturii în armata naţională. Că tinerii se întorc la vatră cu sechele, cu dureri de cap care îi însoţesc toată viaţa. Miniştrii o ţineau tot pe a lor, că se face imagine proastă armatei cu nişte cazuri care n-ar exista în armată. Am avut impresia că m-am întors în timp, în plină epocă sovietică.

Este evident că în armata naţională (o instituţie la fel de coruptă ca şi celelalte instituţii ale statului ce se cer reformate) se practică nişte ritualuri sălbatice, în urma cărora unii recruţi rămân mutilaţi. Doar că invitaţii au negat cu seninătate realităţile incriminate, povestindu-ne despre cai verzi pe pereţi. Din păcate, nimeni nu s-a gândit să invite măcar o victimă a minunatei armate moldoveneşti, care n-ar mai depinde de demnitarii din Ministerul Apărării. Sau măcar o organizaţie de profil, de drepturile omului, care să fi făcut figură aparte în studiou.

Liberalii şi reforma

În fruntea minsterului Apărarii se află, oricât ar părea de straniu, un reprezentant PL. De ce straniu? Pentru că armata moldavă a preluat practicile cel mai sălbatice ale armatei sovietice. În primul rând, aşa-numita dedovshcina, în cadrul căreia militarii în termen mai în vârstă îi supun unui tratament umilitor, degradant pe colegii lor mai tineri. Cică, pentru a-i iniţia în secretele bărbăţiei. Ofiţerii sunt la curent cu starea de lucruri şi sunt interesaţi în perpetuarea ei, pentru că şi ei au o mentalitate sovietică. Mulţi ostaşi rămân mutilaţi pe viaţă în urma torturilor inumane, dar nimeni nu ridică un deget să schimbe situaţia. Inclusiv ministrul liberal Marinuţă, care ne tot ameţeşte cu discursuri europene. Dar care are în subordine o instituţie medievală ce seamănă mai degrabă cu un penitenciar oribil, în care tortura legitimată de tot felul de coduri neformale, cu o şcoală de pervertit conştiinţa, de inversat valorile vieţii civile, o pepinieră pentru dresarea viitorilor infractori, unde ostaşii lăsaţi la vatră au principii de puşcăriaşi. Poate ne spune reprezentantul liberalilor ce măsuri a întreprins ca să schimbe starea de lucruri? Câţi ofiţeri ori soldaţi sadici fac ani grei de puşcărie pentru violenţele comise împotriva unor tineri care servesc drept forţă de muncă ieftină pentru nişte demnitari dezabuzaţi sau carne de tun pentru un stat ce preferă să-şi transforme cetăţenii în robi pe un termen de un an decât să creeze o armată în bază de contract.

Victime şi profitori

E destul de ciudat sistemul moldav de compensaţii sau de ajutorare a persoanelor aflate în dificultate şi care ar merita să beneficieze de el. În realitate, acesta s-a transformat, în cazul în care n-a fost de la origini astfel, într-un sistem pentru privilegiaţi, pentru cetăţeni care se pot descurca şi fără susţinerea statului.

Să-i luăm, de exemplu, pe copiii de la orfelinate. Ajunşi la vârsta de 18 ani, aceştia se pomenesc în stradă. Ei nu mai au dreptul să locuiască la casa de copii. Pe de altă parte, nu au nici părinţi care să-i ajute, nu au un acoperiş deasupra capului, un job etc. Nu e surprinzător, deci, că o mare parte dintre ei completează rândurile boschetarilor când ating vârsta majoratului.

În schimb, unele categorii profesionale ori sociale profită din plin de un sistem care a fost conceput parcă să le substiuie persoanelor cu dizabilităţi. De exemplu, angajaţii forţelor de ordine. Din câte ştiu, respectivii se pensionează după 15 ani de activitate. La 35-40 de ani, aceştia sunt pensionari cu acte în regulă şi se pot lansa în altă meserie aducătoare de venituri. Până nu demult, ei beneficiau şi de spaţiu locativ gratuit. De parcă restul populaţiei s-ar scobi în nas. Nu e suficient că sunt nevoiţi, aşa cum e normal, să muncească pentru propriile locuinţe, mai trebuie să pună osul şi pentru poliţişti ori procurori, ca respectivii să beneficieze de gratuităţi în acest plan. Sau de câte bonusuri grase beneficiază aşa-numiţii veterani ai războiului din mileniul trecut, care au colonizat ţinutul dintre Nistru şi Prut! Asociaţi în organizaţii de profil. Şi sunt cu miile. Deşi, în mod obişnuit, la vârsta lor puţini parcă mai rămân în viaţă.

De ce victimele Imperiului primesc indemnizaţii doar de la Chişinău? Cei care au servit, fără voia lor, interesele Moscovei în războiul din Afganistan, n-ar trebui să fie despăgubiţi şi de capitala fostului Imperiu? La fel ca şi persoanele care au fost utilizate pentru lichidarea consecinţelor catastrofei de la Cernobîl. Aici Moscova şi Kievul ar trebui să se implice nesolicitate, să contribuie la ajutorarea oamenilor de care s-au folosit atât de mârşav şi de cinic. De ce Chişinăul nu solicită despăgubiri în acest sens?

Emisiune în direct (din seria "Artişti basarabeni ciufuţi")

Am urmărit câteva secvenţe de la emisiunea "Salutare, naţiune!", realizată de Andre Gheorghe, cu participarea unor personalităţi basarabene, perimate din punctul meu de vedere, care au fost scoase de la naftalină de prezentatorul de peste Prut. Nu cunosc criteriile care au stat la baza deciziei lui, dar proiectul i-a reuşit de minune. Pentru că am avut impresia la un moment dat că numai el e rezonabil în studiou, iar invitaţii lui - nişte loviţi în cap de bâta sovietică.

Mai întâi cântăreaţa Maria Sarabaş şi-a scos în evidenţă modul de gândire bolşevic, manifestându-şi admiraţia faţă de sistemul sovietic, de comisarii lui care ştiau să menţină cultura, gustul publicului la un nivel înalt. Întrebată de moderator dacă are cineva dreptul să stabilească pentru altcineva ce înseamnă valoare şi să-i indice ce tre' să-i placă, Sarabaş n-a reuşit să se expună asupra subiectului pentru că a intervenit prompt şi afectat actriţa Ninela Caranfil. Care a confirmat categoric că un academician are dreptul să stabilească fără putinţă de tăgadă valoarea unei opere artistice şi să-i oblige pe restul muritorilor de rând să se conformeze admirând necondiţionat şi savurând pe culmile beatitudinii valoarea în sine, la care pot avea acces doar iniţiaţii şcoliţi în instituţii de profil. Indignată că ideile ei selecte au fost ironizate de moderator, actriţa a părăsit teatral (artiştii local nici n-ar reuşi altfel)  studioul, în imaginarul ei probabil - plină de demnitate. Mai ales după ce-a reuşit să ne amintească, pe un ton îmbufnat, de martiriul basarabenilor care au reuşit să-şi păstreze identitatea (odioasă tematică!) după 1812 şi n-au fost asimilaţi de ruşi. Deci, vă rog, ciocu' mic şi aplaudaţi-ne! Nu vedeţi câte merite avem?!

În general, detest ţinuta şi prestaţia, atât scenică cât şi din spaţiul public, a majorităţii covârşitoare a artiştilor basarabeni, destul de prost şcoliţi, practic nuli la capitolul "Teorie" - nu că în actul de creaţie propriu-zis ar fi mai buni - (s-au temut, sărmanii, să nu-şi altereze talentul ingenuu, dacă pun mâna pe carte). Există şi excepţii, bineînţeles, dar niciuna n-a fost prezentă, din păcate, în studiou. Artiştii (cântăreţi, actori sau scriitori) prezenţi la emisiune s-au mărginit să emită enormităţi cu o voce şi nişte gesturi preţioase, pe care ei le substituie de obicei argumentelor raţionale, rostite simplu. Dar dacă oamenii noştri de artă preferă să aibă figură de preot, oracol sau de înţelept convenţional (cu ochii daţi peste cap, cu părul în vânt şi fluturând graţios din mâini), să emită platitudini cu aerul că vorbesc din centrul fiinţei, nu-i putem decât lăsa să leşine de autoadmiraţie. Noi vom încerca să ne păstrăm cumva cumpătul.

Tipul a căzut în ghearele poliţiei

M-a distrat astăzi, ridicându-mi tonusul, un articol publicat pe Unimedia, datorită modului ghiduş în care a fost scris sau redactat. Autorul foloseşte de mai multe ori în materialul său cuvântul "tipul" cu referire la un infractor ce se specializase pe spargerea farmaciilor dintr-un sector al Chişinăului. Dacă apelăm la dicţionarul explicativ al limbii române, vedem că "tipul" e sinonim cu "individ", "ins". Dar dacă "individ" îl poate substitui în anumite contexte pe "infractor" ori "delincvent", "tipul" şi "insul" mai puţin (poate doar în opere literare sau într-un stil mai familiar). Sau doar cu riscul de a obţine un efect hilar, exact ca în articolul de pe Unimedia. E ca şi cum am spune la nivel oficial: "Poliţiştii au arestat o gagică care li s-a părut suspectă" sau "Gagica a refuzat să dea depoziţii poliţiştilor".

Totodată, am remarcat că este cunoscut insuficient şi sensul cuvântului "jaf" (nu doar în acest articol sau doar pe situl în cauză), care desemnează un furt ce implică folosirea forţei, a violenţei. Autorul textului ne informează, totuşi, că suspectul ar fi comis un jaf într-un magazin specializat pe comercializarea articolelor din aur. Jaful ar fi avut loc în felul următor. Profitând de neatenţia vânzătoarei, inculpatul a sustras bijuteriile mult râvnite. Ce să spun? Se creează impresia că tâlharul nu e unul de rând. Pare a fi un hoţoman manierat, mult deasupra confraţilor de meserie.

Creează confuzie şi folosirea alternativă a termenilor "suspect", "tânăr", "inculpat", "tip" cu referire la una şi aceeaşi persoană. Probabil, autorul şi-a dorit să evite repetarea supărătoare a cuvintelor în text, dar a folosit inadecvat sinonimele.

Şi ca tabloul să fie complet, suntem informaţi că "în această ordine de idei, poliţia acumulează probe suficiente pentru buna desfăşurare a urmărirei penale".

Să le urăm succes. Şi poliţiştilor în depistarea adevăratului făptaş, a tipului care sparge tot ce nimereşte în cale, jefuind discret vânzătoare nevinovate, şi autorului, stilistului sau traducătorului de pe Unimedia, care m-a binedispus astăzi, fapt pentru care îi rămân recunoscător şi îndatorat.