miercuri, 31 august 2011

Cine-n glezna mea e Jasmin???

E destul de nostimă mass-media moldavă. Scrie cu mult patos atât despre Ziua Limbii (pe care se jenează în continuare s-o numească pe nume pentru a nu jigni etniile frăţeşti conlocuitoare, prietenii alolingvi), şi în acelaşi ne informează periodic despre vedetele provinciale din Rusia (scuze pentru tautologie). Nişte iluştri necunoscuţi gen Valerii Meladze, Jasmin, Nataşa Koroliova, precum şi vaca sfântă şi nemuritoare (la propriu) Alla Pugaciova apar frecvent pe paginile presei "serioase", cât şi a tabloidelor locale. Este evident că moldovenii s-au emancipat doar în vorbe de Rusia, în realitate tiparele mentale, gusturile, sensibilitatea rămânând comune. Odnoklasniki rămâne cea mai populară reţea de socializare pentru moldoveni, inclusiv pentru cei ce s-au născut după anii 90, când imperiul rus s-a destrămat. Moldovencele le imită în continuare la modul grotesc pe vorbitoarele de rusă din mediul urban (vocabularul, pronunţia, gesturile, comportamentul teatral etc.). La fel, nici băieţii nu rămân în urmă, modelul rusesc de vitejie, vocabularul de şmecheri, tot ce e considerat prestigios fiind de extracţie rusească la Chişinău şi în restul localităţilor urbane mai mici. Cea mai urâtă română, din toate variantele posibile, o poţi auzi anume în mediul urban basarabean.

Aaaa, şi ca să nu uit. Cu limba!

marți, 30 august 2011

MOLDOVENISME. O fată violată e responsabilă de propriul viol

Moldovenii sunt foarte ataşaţi de dublele standarde. Una ciripesc într-un caz de viol, bunăoară, şi alta, tot într-un caz de viol, dar cu alţi protagonişti. Aşa sunt ei, pământenii mei, foarte nuanţaţi în aprecieri şi luări de poziţie.

Să luăm, de exemplu, cazul fetei de 14 ani, seduse şi violate de doi vlăjgani de 21 de ani. Hărmălaia stârnită la articolul de pe situl ProTV ce reflectă cazul este una aproape exclusiv în favoarea agresorilor. Aproape toţi comentatorii, la unison, comandă viclenia fetei şi naivitatea băieţilor care au căzut în plasă. Înţelegeţi, masculii au instincte pe care, dacă nu şi le satisfac, riscă să-şi compromită aparatul reproducător. În plus, e de prisos să mai repet că bărbaţii adevăraţi, care se respectă, nu sunt obligaţi să-şi ţină instinctele în frâu şi scula în pantaloni atunci când au erecţie. Important e ca actul să fie heterosexual.

Să ne imaginăm acum că în locul fetei ar fi fost un băiat de 14 ani. Cred că nu e greu de imaginat ce reacţii ar fi stârnit cazul. Toate comentariile ar fi fost trase ca la indigo, toată lumea ar fi cerut executarea şi castrarea seducătorilor, iar hărmălaia ridicată ar fi fost însoţită de predicile religioşilor care ne-ar fi prevenit de degenerarea societăţii, de pericolul pe care-l prezintă Legea antidiscriminare, despre iminenţa Apocalipsei dacă lumea nu revine în cel mai grabnic timp la credinţă şi multe alte puturoşenii specifice. La fel, nici psihologii n-ar fi rămas în umbră, şi le-ar fi ţinut hangul popilor.

Dar poate că simţul comun al poporului, comun şi pentru cadrele în rase şi licenţiaţii în psihologie, e singurul adevărat şi logic în acest caz. O fată la 14 ani, spre deosebire de un băiat de aceeaşi vârstă, e înzestrată cu organe specifice, numai bune de violat (actul sexual e, cel puţin, conform firii) şi poate că n-ar trebui să-i condamnăm prea mult pe băieţii zvăpăiaţi. Se mai distrează je tineretul...

duminică, 28 august 2011

Polițiști puturoși și persoane înjunghiate

Inactivitatea criminală a polițiștilor și procurorilor moldavi, așa cum s-a întâmplat într-o localitate din nordul RM, unde o tânără a fost asasinată în plină stradă, în timp ce mergea la liceu să susțină un examen de Bac, e regula generală, nu o excepție. Recent, un caz similar a avut loc și la Călărași, unde o soră medicală s-a plâns polițiștilor din localitate că este bătută de fostul ei soț, cerându-le să cumințască infratorul, să o protejeze. Evident că și de data aceasta polițiștii și-au limitat acțiunea la colectarea plângerilor, așteptând deznodământul cu seninătate. Tre să înțelegeți și voi că bătăușii sunt foarte pericuoși și ar putea să le provoace răni, să-i violenteze fizic, așa că e mai bine să nu se implice prea tare, să nu-și murdărească uniforma.

Nu cred că e greu de înțeles cum au evoluat lucrurile în cazul victimei de la Călărași. Au evoluat logic, așa cum era de așteptat. În lipsa implicării totale a poliției, peste o lună femeia a fost înjunghiată și acum este internată la secția ”Reanimare”, în spitalul local.

Vă rog să nu-i acuzați prea tare pe polițiști. Ei n-au timp să se ocupe cu cazuri din astea neserioase, de șantaj, amenințări, agresiuni fizice și psihice care precedă crima. Ei trebuie mai întâi de toate să lupte împotriva celor ce-i filmează ÎN PLINĂ STRADĂ, ÎN EXERCIȚIUL FUNCȚIUNII!

vineri, 26 august 2011

Îmi bag picioru-n Președinte!

Acum serios. A simțit cineva din voi lipsa președintelui RM? Cine a simțit, poate ne spune și nouă în ce a constat durerea lui sau a ei. Eu am simțit cel mai tare logoreea ziariștilor zombați de la practic toate canalele tv, care, zi și noapte, săptămână de săptămână, numai chestia asta o au în cioc: Da va fi ales președintele la toamnă? Președintele nu va fi ales la toamnă! Europa ne cere să alegem președintele! Există riscul ca președintele să nu fie ales la toamnă! Fără președinte nu putem depăși criza. Fără președinte batem pasul pe loc etc. etc. etc.

Și porcăria asta ne-o revarsă în cap zilnic canalele tv și posturile de radio, plătite să ne spele creierii cu probleme false, din deget supte. Cu tot cu ziariștii și cu analiștii lor politici. Acum și diaspora moldavă, care nu știe o vorbă românește/moldovnește în marea ei parte, sosită aici pe bani publici (suntem un stat bogat, avem de unde plăti bilete de avion, camere în hotele de lux și alte necesități decente) a început să ne cânte același refren: necesitatea alegerii președintelui.

Uffffff, cât de tare-i urăsc când îi aud pălăvrăgind ca niște obsedați despre alegerea președintelui, inutil oricum. În aceste condiții, e firesc ca presa aservită și fixată pe subiectul ”alegerea președintelui” să nu mai observe nimic în jur, inclusiv nedreptățile strigătoare la cer.

joi, 25 august 2011

Când legislația devine pentru polițiști o problemă strict lingvistică

Polițiștii rutieri opresc șoferii în trafic cu motiv sau fără. Mai ales fără, de cele mai multe ori. Și, de regulă, apropiindu-se de șoferi, le cer să prezinte actele, fără a explica în primul rând motivele opririi sau reținerii. Exact ca și în cazul polițiștilor obișnuiți care cer manifestanților să se îndepărteze de o anumită locație, fără a invoca niuciun articol din legislație sau inventând unul ad-hoc. Bazându-se pe efectul inhibator și pe panica pe care o pot induce uniforma și epoleții lor, ei discută cu cetățenii pe un ton ce nu admite replici, ca și cum ar avea în față niște subordonați ce urmează să le execute ordinele fără a crâcni. Orice tentativă de demontare a stării de fapt constituite e privită de angajații acestei structuri drept nesupunere, penalizabilă conform codului administrativ ori chiar penal. Majoritatea cetățenilor nu reușesc să-și depășească frica sau cunosc insuficient legislația și, respectiv, cad pradă schemelor ilegale elaborate de cei ce abuzează de funcția și puterea lor, fiind cunoscută situația dezastruoasă în domeniu, corupția generalizată și mita aproape instituționalizată în relația dintre șoferi și angajații organelor de resort, care monitorizează modul în care primii respectă regulamentul rutier.

Dar se mai întâlnesc și excepții care confirmă ideea că starea de fapt dintr-un domeniu sau altul este rodul conlucrării dintre ”victime” și ”abuzatori”, că toți sunt ilegaliști într-o măsură mai mare sau mai mică, care contribuie implicit la conservarea și funcționarea schemelor frauduloase într-un sistem mafiotizat. Una din aceste excepții este și șoferul din filmulețul de mai jos, care nu a acceptat să fie tratat de polițiști altfel decât prevede legislația rutieră, înregistrând în calitate de probă și discuția cu ei (pentru că la un eventual proces de judecată, imaginația lor poate deveni mai bogată ca a lui Shakespeare, distincția între ficțiune și realitate devenind una cu adevărat problematică).

miercuri, 24 august 2011

EROTIC! 100 de preoți catolici se giugiulesc cu doi bărbați

Ehhhhh, mi-ar place și mie să le vizionez :) Actele sexuale pe care o sută (!) de preoți catolici din Italia le întrețin cu ...2 bărbați. Succesiv, evident, nu toți odată. Probabil sunt foarte chipeși dacă le-au căzut atâția în plasă.

Mdeaaa, catolicismul cel megahomofob, cu unele mici excepții, are de fapt în bisericile sale preoți care stau mai mult pe situri matrimoniale decât în altar, unde pescuiesc copilași sau se lasă pescuiți de bărbați. Că doar n-or fi fraieri să rateze tulburătoarele relații ”contra firii”, atât de blamate de ei pentru că biserica-maică le cere să repete refrenul, mantra de ocară împotriva a ceva de care se simt cel mai tare atrași - relațiile cu persoane de același sex.

Despre preoții papistași aflăm atât de multe pentru că, din nefericire pentru Biserica Catolică, statele în care catolicsmul e o religie dominantă, sunt de drept, cu o presă extrem de curioasă și incomodă pentru mutre sfinte, demnitari corupți etc. Și pokii ortosconcși din țările pravoslavnice sunt la fel, doar că aici sunt mai primitivi și n-au computere, deci sunt condamnați să ducă un trai mai izolat, dar nu neapărat și puritan ori lipsit de orgii.

luni, 22 august 2011

Companii private și de stat cu năravuri sovietice

Este evident că RM nu a încetat să fie niciodată sovietică. O dovedește cu prisosință și măsurile întreprinse de SA „Apă-Canal Chişinău”, care intenționează să debranșeze de la alimentarea cu apă blocuri întregi din locuit din cauza că unii locatari sau poate că majoritatea lor nu au achitat datoriile pentru consumul de apă. Deci, din nou e vorba de răspunderea colectivă, ca în cele mai bune timpuri sovietice. Toți pentru unul, și unul pentru toți. Responsabilitatea personală nu contează nici cât îi negru sub unghie.

Îi învăț eu ce trebuie să facă pe cei de la SA „Apă-Canal Chişinău”, ca să nu achite ulterior despăgubiri imense buni-platnicilor (sper că nu vom plăti tot noi, contribuabilii, nedreptățile comise, din cauza proceselor aberante de judecată și a corupției judecătorilor, dne feri!). Mai întâi îi acționează pe rău-platnici în justiție, care pune sechestru pe imobilele lor. Dacă în timp util nu sunt achitate datoriile, imobilele se vând și se recuperează sumele datorate și cheltuielile de judecată. Însă în nicun caz nu sunt plesniți pentru iresponsabilitatea altora buni-platnicii! Pentru că și asta reprezintă o infracțiune, pentru care cineva va trebui să plătească.

Sper că locatarii debranșați pe nedrept de la alimentarea cu apă nu vor recepta ”penalizarea” celor de la SA „Apă-Canal Chişinău” ca pe un soi de peseapsă divină, ca pe ceva de la sine înțeles și își vor uni eforturile ca să-și apere interesele, să creeze un precedent în vederea prevenirii iresponsabilității monopoliștilor prestatori de servicii. Iar dacă vor aștepta un mesia să vină să le soluționeze problemele, înseamnă că sunt și ei homo sovieticus, respectiv își merită din plin traiul sovietic nivelator, de hurtă, de colhoz, cu toate consecințele ce decurg de aici.

sâmbătă, 20 august 2011

Antistereotipuri-clișeu, ca la mama acasă

Pe Facebook circulă un mesaj, extrem de popular, ce se pretinde unul împotriva discriminării, dar care este în realitate el însuși discriminator. Să vedem mai întâi cum e formulat, ca mai apoi să-l putem lua la puricat: ”O fată ţine în brate pe fiul său în vîrstă de 1 an. Lumea zice că e o curvă, dar ei nu ştiu că a fost violată cînd avea 13 ani. Lumea îi zice unui individ că e gras, dar nimeni nu ştie că acel tip suferă de o boală gravă care îi cauzează excesul de greutate! Lumea zice că un bătrîn e urît, însă nimeni nu ştie că a suferit o vătămare la faţă cînd lupta în război pentru propria ţară! Redistribuie dacă eşti împotriva agresiunii (hărţuirii) şi a stereotipurilor!”

Nu știu cum receptați voi mesajului ”antidiscriminare, antistereotip”, dar eu văd cel puțin 3 categorii umane discriminate în el. Mai întâi sunt blamate curvele. Cine sunt curvele, de fapt? Nu cumva femeile care fac sex în cadrul căsătoriei cu mai mulți bărbăți (preacurve) sau în afara ei (curve)? Hmmmm, aici matincă și-a vârât coada Mikiduță, adică bisericile și cu popii lor. Definiția femeii-curve este una moralizatoare și de sorginte exclusiv religioasă. Numai habotnicii urăsc sexul și le diprețuiesc pe cele ce-l practică (curvarii sunt, dimpotrivă, respectați și admirați de vulg, și tolerați de poki).

Apoi, obezii sunt blamați. Nu că ei înșiși n-ar fi discriminatori la rândul lor, dar e destul de nostim să pretinzi că ești antistereotip și să-i accepți ori să le găsești o justificare grașilor doar cu condiția ca obezitatea lor să fie cauzată de o boală.

În cele din urmă, mesajul antistereotip mai agresează niște oameni, și anume pe bătrânii urâți. Însă și aceștia pot acceptați, dar cu condiția ca urâțenia lor să nu fie una naturală, ci cauzată de niște fapte mărețe, eroice, morale și pentru binele comun, cum ar fi, de exemplu, mutilarea într-un război pentru apărarea patriei frumoase. Deci, scuza bătrânilor urâți ar fi că au luptat și au medalii, spre deosebire de bătrânii frumoși care cel mai degrabă au stat ascunși în tufari în timpul luptelor, conservându-și frumusețea.

P.S. Ar mai fi și adolescentele care țin copii în brațe, și care trezesc automat disprețul, deși poate că picii respectivi nu sunt neapărat copiii lor, ci poate un nepot, un copil al unei prietene deja căsătorite sau un copil drăguț care le-a trezit instinctul matern, simțind necesitatea să-l țină un pic în brațe, să-l mângâie...



joi, 18 august 2011

Independență pășunistă

Este evident că nu am evoluat practic deloc în cei 20 ani de ”independență”. Poate și pentru că am fost ghidați, duși de coarne de tribuni de secol 19, de poetaștri care nu au înțeles și nu înțeleg nici acum lumea în care trăiesc. Sunt evident depășiți și când le aud discursurile vetuste, mă încearcă un soi de jenă atunci când nu pufnesc în râs. Un Ion Hadârcă, poet rural, un Dabija, Grigore Vieru și alții, încremeniți într-o lume pășunistă idilică, nu aveau cum să revoluționeze mentalitatea unei populații izolate de lumea civilizată, care n-a știut decât de bici bolșevic și de lucoarea moscovită. Evident că doar discursul antiimperial în sine, rostit de cei crescuți și formați într-un sistem pe care pretindeau că-l detestă, nu putea schimba nimic.

Acum, în 2011, unii din parlamentarii care se plimbau și cu 20 de ani prin organul legislativ suprem al RM, mari poeți ai neamului, cu opere dedicate PCUS și lui Lenin, au rămas aceiași, imuabili, ca niște mumii egiptene. Poate era mai bine dacă în fruntea mișcărilor de eliberare naționale se plasau, totuși, economiști, ingineri, juriști? Sau în RM oricum toți erau sovietizați până în măduva oaselor și nu prea avea cine să gândească altfel decât versificatorii locali?

Se zvonea cu ceva timp în urmă că versificatorii de la Chișinău vor să-și aducă confratele decedat de la București pe Aleea Clasicilor, alături de Eminescu, Arghezi, Blaga, Rebreanu și alții. Nu știu ce s-a întâmplat, dar proiectul a fost amânat pentru un timp oarecare. Adrian Păunescu nu s-a infiltrat încă pe aleea scriitorilor nebolșevici, deși confrații lui locali și-o doresc din tot sufletul. Să aibă și ei reprezentantul lor acolo.

CASSA LOCO - Cenaclul foc si para


marți, 16 august 2011

Dreptul sau obligația de a fi insultat

În spațiul balcanic sunt câteva instituții intangibile, de care dacă te iei, multă lume strigă în cor că e insultă. Prima dintre ele este bineînțeles Biserica. Indiferent de atacurile pe care le întreprinde periodic împotriva unor întregi categorii umane, de cât de murdare sunt atacurile cu pricina, se consideră că cei vizați n-ar avea dreptul să răspundă pe măsură. Pentru că respectivii sunt mai degrabă obiecte, nu oameni. Biserica anume asta face! Obiectualizează cu seninătate categorii întregi de oameni și, respectiv, oricine poate scuipa și arunca cu fecale nestingherit în obiecte. Se știe că obiectele, spre deosebire de ființele umane, nu au psihic, personalitate, nu suferă și fiecare e în drept să le trateze la bunul lui plac. Fiecare îi poate proclama pe homosexuali, de exemplu, neoameni, cerând eliminarea lor din societate, absolut fără nicio frică, știind că nu va fi penalizat, cu rare de excepții, de legislație, nemaivorbind de societatea care împărtășește curent în marea ei majoritate opinii homofobe. La fel, și culpabilizarea copiilor ”nebotezați”, care vor ajunge negreșit în Iad dacă nu vor fi botezați la timp e o agresiune evidentă, o violentare a psihicului unei mari părți a populației de către o instituție care își datorează profiturile fabuloase anume șantajului aplicat, având toată susținerea statului, pârghii și mecanisme specifice de intmidare.

Oricine poate fi obiectualizat, scos din categoria ființelor umane. Cu cât o societate este mai înapoiată, cu atât mai mulți oameni au statutul de ”neoameni” și sunt tratați în conformitate cu statutul în cauză, care ține de legile nescrise, de valorile colectivității tradiționale și care nu își are de cel mai multe ori un echivalent în legislația scrisă. Numai că statul de drept e o parodie în țările care se mândresc enorm cu tradițiile lor medievale ce exclud generos de la dreptul de a trăi o bună parte din persoanele care au avut neșansa să se nască în adevărate lagăre de concentrare, unde n-au nicio șansă să acceadă la condiția de om.

duminică, 14 august 2011

Asasinul nu se lasă prins. Mai are de comis o crimă

Prezicătorii din Rusia au măturat și ultimele fărâme de rațiune ale publicului modovean, nerăbdător să afle numele și chipul adevărat al asasinului în serie de la Durlești. Când spun publicul, nu mă refer doar la spectatorii TV, ci și la angajații mass-media care și-au abandonat și ei logica undeva pe câmpul de la Durlești, leșinați de admirație, în preajma clarvăzătorilor.

Cu o voce gâtuită de emoție și înmărmurită de groază, prezentatoarea de la Jurnal TV ne descrie chipul criminalului așa cum a fost văzut el de persoanele cu capacități paranormale de la Moscova. Printre altele, pe fondul unei melodii de film de groază, aflăm că prezicătorii au descris exact locul crimei: un câmp imens, iar peste drum - un iaz. Hmmmm, de ce adică nu s-ar porni de la ipoteza că locul crimei a fost descris anterior în mai multe publicații sau că prezicătorii și-au angajat pe cineva care să le furnizeze mai multe informații până la momentul când au intrat în transă?

Se pare că anchetatorii sau polițiștii sunt printre fanii cei mai fideli și necondiționați ai ”paranormalilor” din Rusia. Sper, totuși, ca prietenia sau colaborarea dintre ei să aibă efecte pozitive, în sensul că nu va fi arestat nimeni la întâmplare numai pentru a ”rezolva” cazul.

Între timp, oamenii au început să facă investigații pe cont propriu. O gospodină ne informează că ”fiica unui prieten de-a mămicăi l-o văzut în rutiera 101” pe asasin. Nu ar fi excluse cazuri de linșaj în condițiile create, mai ales că toată lumea, în frunte cu poliția națională, așteaptă cu înfrigurarea și înfricoșată o nouă crimă răsunătoare în august-septembrie, ca precondiție obligatorie a prinderii criminalului

joi, 11 august 2011

Asocieri bizare

Dezvăluirile bombă, absolut șocante și de neimaginat ale disdentului-fanfaron Eugen Mocanu m-au bulversat. Afirmațiile lui mi-au amintit de genialul Piotr Mamonov, evident în diversele lui încarnări scenice, mai ales în opusul ”Spiși Ne Spiși”. Adică de reacțiile pe care acest artist reușește să le trezească în spectatorul obtuz și inconștient care vine la teatru pentru că știe el de undeva că ar fi o probă de aristocratism să te afișezi la un spectacol și să povestești apoi la toată lumea că ai participat și tu la o manifestare culturală elitistă.

Sunt curios, cam câți ani o să-și amintească Eugen cele câteva minute de glorie. A organizat totuși o conferință de presă și a fost dat pe post de toată mass-media, citat mai ceva ca Obama. Nu reușește chiar oricine să devină vedetă în câteva clipe.

În continuare, vă invit să vă delectați cu opera lui Piotr Mamonov, despre care vă spuneam că îmi amintește, nu știu de ce, de conferința de presă a lui Eugen Mocanu.


luni, 8 august 2011

Vânzători şi mascaţi de-o mamă fătaţi

În RM, când intri într-un magazin, vânzătorii se comportă ca şi cum ei ar fi stăpânii, iar clienţii - subordonaţii. Pot să ridice vocea la cumpărători, să-i înjure, să facă remarci ironice, batjocoritoare, ca într-un final să te povăţuiască triumfător să nu mai treci pe la ei dacă nu-ţi place. Cel mai degrabă, ei pleacă de la ideea că magazinul e spaţiul lor privat unde nimeni n-are dreptul să emită pretenţii vizavi de calitatea serviciilor prestate, a produselor puse în vânzare, a grosolăniilor celor de la tejghea. După ce te-au lăsat să le calci pragul magazinului-dormitor, ar fi culmea tupeului să le ceri şi socoteală.

Indivizii din filmul de mai jos care, evident, ar trebui să rămână fără licenţă de activitate ori cel puţin să fie amendaţi usturător, ne demonstrează că n-au habar pe ce lume trăiesc. Şi nu e un caz singular, ci mai degrabă regula (o dovadă concludentă că cei de la protecţia consumatorului primesc degeaba salarii). E o aventură adevărată să ceri condica de reclamaţii de la vânzătorii moldavi, atunci când te împroaşcă cu fecalale lor de târgoveţi nesimţiţi. Dacă un cumpărător îşi cere drepturile, respectiv îi "deranjează" şi trebuie reţinut. De nişte agenţi de pază cu nivelul de intelect pe măsura târgoveţilor (şi aici e o regulă). Pentru că dacă ar avea măcar 3 circumvoluţiuni pe creier, vlăjganii-paznici ar înţelege că ei au obligaţii specifice şi nu pot primi ordine de la vânzători cu riscul de a încălca legislaţia, că mofturile vânzătorilor inadecvaţi nu pot fi literă de lege pentru nimeni, inclusiv pentru ei.

În continuare, aveţi ocazia să vă delectaţi cu realităţile mlăştinoase şi puturoase de Moldovă sovietică, de târgoveţi inculţi şi troglodiţi, cu agenţi de pază infecţi, cărora numai coarnele le lipsesc.


duminică, 7 august 2011

Haioşii de la ProTV

Cei de la ProTV mor de râs. Au depistat că în RM cineva poartă numele Gomic, şi de atunci râd fără oprire. E adevărat că, generoşi fiind, în mărinimia lor nemărginită, adaugă la sfârşitul articolului că „Omul face numele, da nu numele face omul”. Şi atunci de ce a fost nevoie de tot circul ăsta penibil de Radio Shanson?

Cred că aţi înţeles că e vorba de filiala ProTV Chişinău. Cei de la Bucureşti ar fi strâns din umeri nedumeriţi. Poate le-ar fi părut ciudat numele, dar nu în stare să le provoace spasme de râs. Asta pentru că ei nu sunt familiarizaţi cu folclorul puşcăriaşilor moldoveni, de sorginte rusă sută la sută. Iar lucrătorii de la ProTV-ul chişinăuian cunosc dedesubturile mai bine, de aia se dau şmecheri. Credeţi că prezentatorii ProTV de peste Prut n-ar fi hohotit la auzul numelui Poponaru? Atunci înseamnă că sunteţi naiv. Orice om educat şi cu cei 7 ani de acasă trebuie să se arate amuzat şi să râdă pe brânci la auzul numelui Gomic ori Poponaru, altfel riscă să fie luat drept un ins/o gagică lipsit(ă) de simţul omorului.

vineri, 5 august 2011

Cine-i cel mai nesimțit aici?

Nu e un secret pentru nimeni că în RM, cuvântul ”rumân” sună ca o injurie, folosit mai ales de unii reprezentanți ai minorităților etnice (la o adică, ar fi și o mulțime de mancurți locali, mult mai virulenți în a-și afișa antiromânismul). Deci, rusa are un caracter mult mai politizat în RM decât orice altă limbă. Una și aceeași lozincă sau inscripția de pe un tricou, de exemplu, dar scrisă în rusă și într-o altă limbă străină, va fi descifrat diferit. Cum ar fi cea de pe tricoul unuia ce a decis să sfideze cu inscripția afișată obraznic pe piept, venind la Ambasada României să depună actele (ale sale ori poate ale copilului său) pentru o facultate de peste Prut. Nu-i așa că mesajul scris în engleză ”Eu sunt cel mai important aici!” n-ar fi spuc nimic unui localnic? Dar ”Ia tut glavnâi!” poate trezi diverse reacții - de la aversiune la dezgust. Într-un stat unde o parte a populației refuză cu obstinație să învețe româna, care urăște tot ce e românesc, este evident o nesimțire să aplici pentru o bursă exact la ambasada unei țări pentru care nu nutrești decât sentimente dușmănoase.
Dar noi parcă ne-am obișnuit cu nesimțirea lor, nu-i așa?

miercuri, 3 august 2011

Occidentul și dublele standarde în materie de eroism

Acum o săptămână îmi exprimam dezamăgirea că presa de limbă română și rusă n-au scris nimic despre fapta eroică a unui cuplu de lesbiene, care au scos cu barca din apă 40 de persoane, salvându-le de la moarte sigură. Dar apoi am înțeles că, de fapt, nici presa occidentală n-a fost mai darnică în privința reflectării evenimentului. Doar siturile gay au scris despre ele, restul au luat apă în gură.

Să fim serioși totuși. Salvarea a 40 de persoane e o faptă extraordinară, eroică în sensul deplin al cuvântului. De regulă, știu că faptele eroilor nu sunt ascunse sub preș, ci sunt pe larg mediatizate, propuse drept model pentru toată lumea. Eroii sunt decorați, aplaudați, felicitați și tot cortegiul. Asta se întâmplă în mod obișnuit, în toată lumea! Mai ales în circumstanțe din astea agravante, când un terorist a făcut să curgă atâta sânge.

Se pare, totuși, că Europa e mult mai pudică decât ne imaginăm noi. Ei au înțeles de la bun început că nu vor putea ascunde faptul că cele două femei formează un cuplu, de aceea au ales să tacă. Ca nu cumva să ”promoveze” homosexualitatea, să ofere o imagine eroică unor minoritari sexuali în locul celei de tolerați.

Imaginați-vă ce telenovele idilice s-ar fi țesut în jurul unui cuplu hetero, care ar fi salvat 40 de persoane din ghiarele teroristului sângeros și s-ar fi sărutat concomitent sub razele Lunii (sau poate ale Soarelui)...

ULTIMA ORĂ! O bucățică din excrementul Marelui Voievod va fi adusă în țară!!!

Contra sumei de 5 mln de euroi. Dar face banul. Tre să recunoaștem că Marele Voievod n-a lăsat reziduuri la fiecare bătălie cu turcii. Și ele au fost suficient de multe. 40 în total. 40 de biserici ridicate. 40 de femei gravide. Dar se pare că nu și 40 de excremente. Păcat. Rezultă o oarecare asimetrie jenantă.

Dar să ne bucurăm măcar și cu ce avem. Noroc de turcii prevăzători, care s-au gândit la bunăstarea urmașilor urmașilor lor și au strâns într-o băsmăluță o fărâmă de căcățel urât mirositoare de-a canonizatului, dar înălțătoare și numai bună pentru crearea de mituri fondatoare. Și prutonistrenii se pot fuduli acum cu un erou medieval, și turcii, ca niște businessmani veritabili, vor scoate banul cu toptanul din rahat și neghiobie. Prostia și domnia, după cum se știe, se plătesc scump.

luni, 1 august 2011

De ce găgăuții au început să-și bage nasul în oale străine?

Găgăuții au decis să se plângă la Curtea Constituțională că sunt obligați să învețe româna în loc de limba moldovenească. Sărmanii oameni, îmi amintesc de Grivei al meu din curte care, atunci când nu avea cu cine se hârjoni și se plictisea, nu-i rămânea decât să se apuce de lins organele intime. Cât de logică ar părea următoarea situație populației de origine turcică de la sudul RM, dacă un grup de cetățeni de etnie română ar cere Curții Constituționale să-i oblige pe găgăuzi să adopte islamul, pentru că ei sunt de origine turcică. Nu-i așa că numai niște oligofreni ar fi capabili de așa ceva? Sau niște pioni lipsiți de demnitate, care acceptă să fie folosți pe post de tampoane, de coloana a cincea.