Polițiștii rutieri opresc șoferii în trafic cu motiv sau fără. Mai ales fără, de cele mai multe ori. Și, de regulă, apropiindu-se de șoferi, le cer să prezinte actele, fără a explica în primul rând motivele opririi sau reținerii. Exact ca și în cazul polițiștilor obișnuiți care cer manifestanților să se îndepărteze de o anumită locație, fără a invoca niuciun articol din legislație sau inventând unul ad-hoc. Bazându-se pe efectul inhibator și pe panica pe care o pot induce uniforma și epoleții lor, ei discută cu cetățenii pe un ton ce nu admite replici, ca și cum ar avea în față niște subordonați ce urmează să le execute ordinele fără a crâcni. Orice tentativă de demontare a stării de fapt constituite e privită de angajații acestei structuri drept nesupunere, penalizabilă conform codului administrativ ori chiar penal. Majoritatea cetățenilor nu reușesc să-și depășească frica sau cunosc insuficient legislația și, respectiv, cad pradă schemelor ilegale elaborate de cei ce abuzează de funcția și puterea lor, fiind cunoscută situația dezastruoasă în domeniu, corupția generalizată și mita aproape instituționalizată în relația dintre șoferi și angajații organelor de resort, care monitorizează modul în care primii respectă regulamentul rutier.
Dar se mai întâlnesc și excepții care confirmă ideea că starea de fapt dintr-un domeniu sau altul este rodul conlucrării dintre ”victime” și ”abuzatori”, că toți sunt ilegaliști într-o măsură mai mare sau mai mică, care contribuie implicit la conservarea și funcționarea schemelor frauduloase într-un sistem mafiotizat. Una din aceste excepții este și șoferul din filmulețul de mai jos, care nu a acceptat să fie tratat de polițiști altfel decât prevede legislația rutieră, înregistrând în calitate de probă și discuția cu ei (pentru că la un eventual proces de judecată, imaginația lor poate deveni mai bogată ca a lui Shakespeare, distincția între ficțiune și realitate devenind una cu adevărat problematică).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu