marți, 11 octombrie 2011

Cum e corect: ateism sau panteism?

Ca si multe alte notiuni, si "ateismul" e inteles aiurea pe la noi. Numai ce sensuri nu i se atribuie. Orice baba poate fi considerata aici atee, daca la un moment dat s-a aratat nemultumita de prestatia popei la slujba duminicala. Chiar si cei mai elevati blogheri moldavi pot confunda vesel anticlericalismul contextual, in formele lui vulgare, cu ideea de ateism.

Sincer sa fiu, nici eu nu ma pot lauda ca inteleg notiunea pusa in discutie in toata profunzimea ei. Dar totusi, uneori parca am unele tresariri de nedumerire cand realizez cat de tare ii largesc unii campul semantic.

Recent, am incercat sa citesc un text al unui blogher plin de porniri frumoase, in care ii dojenea pe poki ca nu se ridica la inaltimea vocatiei lor, a invataturilor lui Hristos. Desi s-a prezentat in prealabil drept ateu, peste un enunts sau doua, daca nu chiar in aceeasi fraza, ne informeaza ca pentru el dzeu e "peste tot si in fiecare". Hmmmm, mie a inceput sa-mi miroase, nu stiu de ce, a panteism. Dar poate ca are dreptate intr-un fel. Ambele notiuni suna aproape identic. Difera doar un pic prefixele (a-, pan-), in rest nicio deosebire.

Apropo, am avut candva o mica polemica cu niste facebook-isti de peste Prut (pacat ca n-am facut preent screen, ca era savuroasa), in care incercam sa-i conving ca odata ce nu mai au nimic in comun cu zeitatea iudeo-crestina ori cu alte divinitati agresive ce impun tot felul de interdictii aberante, gata, nu mai au dreptul sa faca judecati de valoare care isi au originea anume in aceste mituri stravechi, care le-au legitimat superstitiile si prejudecatile in perioada cand erau credinciosi sau ceva in genul asta. Cum sustinea Nietsche, aproximativ, ca nu mai ai dreptul la morala crestina daca nu crezi in Hristos. Realizez ca e, practic, imposibil pentru cineva dresat intr-o civilizatie sa pretinda ca poate fi in afara ei, ca poate judeca lucrurile ca si cum ar fi coborat de pe Marte, ca poate pune in paranteze viatsa sociala, judecatile de valoare specifice care au facut corp comun cu trupul si mintea pamantenilor dintr-un anumit interval istoric si care sunt o prelungire a corpului lor, dar uneori, la nivel putem face abstractie de ele (nu toti, doar filosofii si alti patsani de treaba) si sa ne punem probleme legitimatoare (aici nici eu n-am inteles ce-am spus, dar parca are rima si e de bine :) ). Insa ateii convinsi de cealalta parte a fluviului mi-au declarat ca ei pornesc strict de la definitia din DEX, care nu le interzice sa renuntse la deliciile celeste pe care le ofera prejudecatile (cum ar fi homofobia si altele), ce isi au sursa exact in religiile pe care ei le neaga categoric, cu vehementsa. Este departe de ei ideea ca o noua filosofie de viatsa, in cazul in care e asimilata, inteleasa pana la capat, ar trebui sa le modifice automat, de la sine, orizontul, reprezentarile, atitudinea fatsa de lume si realitate... Dar, cine stie, poate ca si ei sunt panteisti nemultumiti de decadentsa castei sacerdotale ce nu le poate satisface aspiratiile spiritului, proaspat ateu, care tanjeste dupa adevarata credinta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu