Partidele parlamentare luptă din răsputeri acum să-şi păstreze o imagine cât de cât decentă. Filat încearcă să justifice şi înfrumuseţeze viitoarea tranzacţie cu comuniştii, Plahotniuc n-a devenit nici el între timp mai puţin oligarh, iar Ghimpu se pare că aşteaptă pe vechi, cu aviditate, să-i revină funcţia promisă de speaker. Evident, nici comuniştii nu şi-au pierdut esenţa lor de bolşevici.
Nu ştiu de ce Filat consideră că un nou scrutin ar însemna o catastrofă pentru RM. Poate pentru partidul lui. Sau al restului partidelor care s-au cocoţat în parlament şi-o bat în cap ca să crească, dar în rest nu văd de ce ce-am vedea chiar atât de dramatic lucrurile. Este adevărat că moldovenii mor de dragoste pentru rataţii din partidele sus-numite, poate pentru că ceilalţi politicaştri, care aşteaptă nerăbdători să intre şi ei în organul legislativ suprem, nu sunt cu nimic mai breji. Cum ar fi, de exemplu, partidele ce includ noţiunile de "tineri" şi "democraţie" în denumirile lor, dar care parcă au tras la indigo discursurile lui Roşca, rostind mieros cu orice ocazie "aşa să ne ajute dzeu", "cu dzeu îniante" şi alte aiureli pretins tinereşti şi democratice pe care nu le scapă din cioc, de frică să nu piardă planurile de reformare a ţării.
Oricum, chiar şi în aceste condiţii, nişte alegeri parlamentare în toamnă n-ar strica nimănui. Că altfel, deputaţilor puşi la îngrăşat li se creează impresia că fotoliile de legislatori le sunt asigurate prin ereditate, indiferent că trag mâţa de coadă în Parlament ori taie frunze la câini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu