NIT-ul nu e un canal de televiziune, ci o biserică. La fel, și publicul lui nu sunt telespectatori, ci devoți. Pe ei nu-i va interesa niciodată dacă așa-numitele știri din amvonul cu ecran azuriu sunt măcar în proporție de 5 la sută plauzibile. Pentru că pe ei nu adevărul îi interesează, ci dogmele la care țin cu toată firea lor. Ei sunt genul de consumatori/credincioși ce au nevoie de o instituție media/divinitate care să le confirme orizontul de așteptare. Au nevoie de aceleași minciuni, spuse tot mai intens, expresiv și colorat. Bisericuța NIT are suporteri-devoți pe măsură. Restul sunt situați pe partea opusă a baricadei.
E ciudată totuși existența acestei ”insulițe” (anti)media care sfidează ideea de jurnalism, așa cum e reglementat el de instituțiile abilitate să monitorizeze activiitatea breslei gazetarilor. NIT-ul e un stat în stat care presupun că reușește să supraviețuiască, să funcționeze doar pentru că e susținut de un protector cu spete late, de o labă păroasă (sau mai multe). Ori CCA-ul nu-și face datoria pentru că e limitat în acțiunile lui de factorul politic, căruia i se subordonează ilegal. În mod normal, unui astfel de canal tv ar fi trebuit să-i fie retrasă demult licența de emisie. Asta dacă, între timp, n-a apărut o nouă categorie de tv, TELEVIZIUNEA DE PARTID, cu reglementările ei specifice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu