Electoratul comunist îmi amintește de un tanc. În timp ce o parte a alegătorilor din alte partide își mai permit luxul de a pune la îndoială calitățile celor pe care-i aleg, la votanții comuniștilor nu se întâmplă acest lucru. Sunt fideli până la ultima picătură de sânge idolilor lor, indiferent de coraportul dintre averea acestora și pensiile ori salariile devoților necondiționați. Niciodată nu vor produce discursuri anti Voro & K, în nicio condiție și sub nicio formă. A auzit vreodată cineva vreun veteran sovietic să-i critice pe comuniști?
În mare parte, putem considera alegerile din RM din ultimii 20 de ani drept alegeri în care a prevalat votul etnic. Cu mici excepții, în care comuniștii au reușit să atragă simpatia întregului popor maldavinesc. De regulă, reprezentanții minorităților naționale acordă voturile PCRM în majoritatea lor. Un exemplu concludent în acest sens este orașul Bălți - fieful comuniștilor timp de 20 de ani și care va rămâne la fel încă mult timp de acum înainte. Bineînțeles că există și minoritari etnici anticomuniști, dar am impresia că numărul lor e irelevant.
În aceste condiții, mă îndoiesc că se va schimba ceva cu adevărat în starea de lucruri, în condițiile în care electoratul e împărțit după alte criterii decât cele care ar permite o asanare a clasei politice locale. Atâta timp cât alegătorii vor vota după principiul ”Să fie măcar și mafiot, dar să fie de-al nostru” și nu își va permite ”luxul” de a judeca politicienii după faptele lor, nu strict după ideologie și discurs, vom rămâne împotmoliți în mlaștina sovietică, ancorați în niște realități de care ar fi trebuit să uităm de ceva timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu