NIT - o televiziune de guerilă

NIT-ul nu e un canal de televiziune, ci o biserică. La fel, și publicul lui nu sunt telespectatori, ci devoți. Pe ei nu-i va interesa niciodată dacă așa-numitele știri din amvonul cu ecran azuriu sunt măcar în proporție de 5 la sută plauzibile. Pentru că pe ei nu adevărul îi interesează, ci dogmele la care țin cu toată firea lor. Ei sunt genul de consumatori/credincioși ce au nevoie de o instituție media/divinitate care să le confirme orizontul de așteptare. Au nevoie de aceleași minciuni, spuse tot mai intens, expresiv și colorat. Bisericuța NIT are suporteri-devoți pe măsură. Restul sunt situați pe partea opusă a baricadei.

E ciudată totuși existența acestei ”insulițe” (anti)media care sfidează ideea de jurnalism, așa cum e reglementat el de instituțiile abilitate să monitorizeze activiitatea breslei gazetarilor. NIT-ul e un stat în stat care presupun că reușește să supraviețuiască, să funcționeze doar pentru că e susținut de un protector cu spete late, de o labă păroasă (sau mai multe). Ori CCA-ul nu-și face datoria pentru că e limitat în acțiunile lui de factorul politic, căruia i se subordonează ilegal. În mod normal, unui astfel de canal tv ar fi trebuit să-i fie retrasă demult licența de emisie. Asta dacă, între timp, n-a apărut o nouă categorie de tv, TELEVIZIUNEA DE PARTID, cu reglementările ei specifice.

În pas cadențat la munci agricole

Se tot laudă AIE, în speță PL, care are ministru al Apărării în guvern, cu noile reforme implementate în Armata Națională: ba că ostașii moldoveni vor adopta un nou pas pentru defilare, ba că vor purta la parada din 31 August o nouă uniformă. Probabil, în curând vom afla că soldații Armatei Naționale vor primi în dotare obiele de tip nou, cu zorzoane și uzoare, dantelate, poate și cu tricolor la margini. Dar schimbă ceva concret spoiala asta în starea de lucruri constituită momentan în cadrul forțelor armate? Raporturile nestatutare între soldați devin mai puțin numeroase? Recruții nu mai sunt folosiți pe post de muncă ieftină pe plantații? De când șefii din Armata Națională au dreptul să încheie contracte cu tot felul de patroni și să-i implice pe tinerii înrolați în activități care n-au nimic în comun cu apărarea țării? Trebuiau să fie luați cu arcanul la oaste ca să beneficieze de astfel de oportunități? Singuri nu și-ar fi găsit boshi care să-i exploateze, dacă rămâneau acasă? Și la ce ne mai trebuie armată națională, dacă luptătorii sunt folosiți la culesul pătlăgelelor ori la prășit la vie?

Poate ne răspunde Vitalie Marinuță ori șeful lui, Mihai Ghimpu, care e cel mai înrăit reformator al țării, în conformitate cu principiile și valorile liberale. Și cel mai înrăit dușman al practicilor comuniste.

http://jurnaltv.md/ro/news/misiune-robi-la-vie-267089/

Ce bine-mi pare c-ai pierdut!

E savuroasă priveliștea de după alegeri, când liberalii umblă în vârful degetelor în jurul comuniștilor și a electoratului lor, cu politețuri ridicole. Se tem ca invidioșii și ranchiunoșii de la Batanica să nu pornească război. Atunci de ce mai avem SIS și alte organe de forță dacă nu pot preveni provocările și neutraliza pe cei ce atentează la siguranța statului? Să ne amintim cum se comportă indivizi ca Voronin, Dodon, Tkaciuk ori Muntean când ajung la putere ori aspiră s-o cucerească. Aroganți, fără sentimente de vinovăție, nu aleargă după pierdanți să-i consoleze. Un analist politic a sărit deja să-i propună lui Chirtoacă să formeze nu știu ce consiliu în care să intre reprezentanți ai minorităților naționale, ca să se diminueze astfel polarizarea societății. Da, fraierilor, mai oferiți-le o tribună, niște funcții plătite din bani publici celor ca Klimenko, de parcă ar exista vreo garanție că noua structură finanțată de fraierii autohtoni nu se va transforma peste noapte într-un partid antistatal, dirijat de la Moscova. Să nu înțeleagă A. Țăranu că alegerile libere sunt un proces suficient de democratic care decid raportul de forță între diverse categorii de populație? La o adică, minoritățile slave din RM ar trebui să-și conștientizeze o dată și o dată statutul lor de minoritate și să aibă pretenții mai modeste vizavi de rolul lor în stat. Nu mai suntem în a doua jumătate a secolului trecut, când o minoritate etnciă infimă stătea pe tron și dicta celorlați cum să trăiască și să respire. Și nici în Transnistria nu suntem aici. Nimeni nu-i împiedică pe minoritariii etnici să se integreze în RM. Iar integrarea lor nu înseamnă îngenuncherea localnicilor.

Și Filat se tot bagă peste Dodon cu felicitările lui și nu-l lasă să se compromită definitiv. Poate îl vrea în partidul lui, în locul lui Godea? Durează de ceva timp campania asta tâmpită, care îl socoate pe Dodon un soi de comunist reformat. Înconjurat de hiene bolșevice. Cine are interesul să-l umanizeze pe Dodon, nu știu, dar nu înțeleg cum poți separa un gândac de masele fecale în care locuiește și se hrănește?

Îmi imaginez care ar fi fost atmosfera dacă învingea Dodon, măcar și cu 0.0000000001 voturi. Ca un dovlecel rumăn, înconjurat de vedetele bolșevice, ar fi declarat agresiv, pe un ton războinic că chișinăuienii l-au ales masiv, iar opoziția să-și știe locul.

Eu zic că Dodon ar trebui tratat după cum merită. Ca un dovleac dezumflat, care și-a compromis cariera politică și doar o minune va reuși să-l relanseze. Că doar nu suntem toți oligofreni să ne închinăm în fața unui pierdant!

• În pix!

Eroica armată rusă

Eroizarea lui Budanov în Rusia, de către regimul lui Putin, ne poate ajuta să înțelegem cum rușii au reușit cu propaganda lor să glorifice o armată care a comis crime oribile în marșul ei spre Berlin. Să nu uităm totuși că încă multe mii, dacă nu chiar zeci de mii de veterani sovietici, beneficiază în continuare de pensii și prime grase în multe state post-sovietice pentru că ar fi eliberat lumea de fașâsm. Rămâne de văzut cine sunt, totuși, naziștii.

Proaspătul erou Budanov, care a răpit, torturat, violat și ucis o minoră din Cecenia, a fost condamnat la 10 ani de pușcărie. A stat după gratii doar 5 ani. Totuși, răsplata l-a ajuns și pe el într-un final. A fost împușcat în plină stradă, la Moscova. Sper că rudele Elsei Kungayeva s-au simțit măcar un pic răzbunate, indiferent cine l-a lichidat pe criminalul notoriu, tranformat peste noapte în erou (a avut parte, totuși, de onoruri militare la funeralii).

Cel mai degrabă, numele pătat de sânge al lui Budanov va fi purtat în curând de vreo stradă, școală sau biserică de la Moscova, pentru că rușii au pasiunea sublimării și înveșnicirii numelor unor personaje dubioase, perpetuând tradiția legitimării criminalilor și a crimelor lor sângeroase întru slava Rusiei.

Notre poule dans votre cour

Unele țări au denumiri de monede predestinate. În sensul că reflectă perfect starea economică și bunăstarea populației din statele cu pricina. De exemplu, în Botswana oamenii își numesc moneda fără nicio inhibiție - Pula. Cred că botsuanezii n-au stat prea mult pe gânduri când și-au botezat moneda națională așa, dat fiind sărăcia lucie ce le însoțește existența.

Pe de altă parte, afganezii, deși un pic mai pudici și mai selectivi în privința alegerii numelui pentru banii lor naționali, n-au rezistat nici ei într-un final și și-au echivalat afghanul cu o sută de puli. Năstrușnici și dați dracului oamenii ăștia. Cred că la ei s-a născut Nastratin Hogea.

Nu înțeleg la ce ce s-au gândit croații când și-au dezmierdat la fel unul din orașele lor turistice, dar aici asocierile sunt evidente. Ce pot face oamenii care aleg să meargă în stațiuni turistice, la mare, pe plajă? Evident, hormonii înfierbântați îi predispune spre păcat și desfâru :)

Religiile și dreptul de a ucide

Islamiștii din Kenia cer pedeapsa cu moartea pentru homosexualii din acest stat. Ei privesc cu jind înspre Iran și nu înțeleg de ce țara lor nu preia modelul Teheranului în materie de pedepse prescrise de Koran.

Să nu se bucure ortodoxiștii moldoveniști de la Chișinău, instigați de Moscova în privința problemei islamice din RM, pentru că nici ei nu sunt mai breji. Ar acționa exact la fel, dacă le-ar permite circumstanțele. Dar realitatea în Europa e constituită astfel încât fantasmele lor sadice pot căpăta materializare cam o dată la un secol, când un criminal dezaxat gen Hitler ajunge la putere. Deci, nu e meritul lor că, aici, religioșii nu au dreptul rezervat de stat să-i linșeze pe homosexuali, ci doar să-i hăituiască psihic.

Dar să ne întoarcem la mulahii lor. Cum se face că mișcările pentru drepturile omului din lumea civilizată militează pentru dreptul unora de a crede într-o religie ucigașă? Da, știu, acum unii vor sări să ciripească imnul obișnuit în astfel de cazuri: că islamul (ca și ortodoxia de altfel) e o religie pașnică, non-violentă, care propovăduiește iubirea bla bla bla, că legislația garantează dreptul la religie (dar să și-l apere ei înșiși!). Atunci când ies în stradă să apere dreptul cuiva de a crede în inepțiile religioase ce promovează asasinarea unor categorii de oameni, nu văd în fața ochilor zecile de spânzurători înălțate în piețele publice, oamenii spânzurați în numele Koranului și al lui Allah? Nu se bat cap în cap drepturile autentice ale omului cu aspirațiile religioșilor însetați de sânge și dornici de a desființa statul secular?

Mai mult ca sigur că un val de speranță și bucurie vor invada și sufletele minoritarilor religioși neobaptiști din RM la auzul știrii. Acum un an doi, am remarcat pe multe bloguri de-ale lor cum își exprimă regretele că guvernul RM nu urmează exemplul Ugandei și nu tinde să adopte pedeapsa cu moartea pentru homosexuali. Pentru că părintele lor comun fondator, al creștinilor și musulmanilor, Jahve, e permanent însetat. Și își potolește setea doar cu sânge.

<img class="alignright" src="http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSKSDsItOtzw_Z1MSxEBl1eHW-Xmwl5sEWdY1ZeZH9e5vcmO_n3Rg" alt="" width="279" height="181" />Islamiștii din Kenia cer pedeapasa cu moartea pentru homosexualii din această țară. Ei privesc cu jind înspre Iran și nu înțeleg de ce țara lor nu preia modelul Teheranului în materie de pedepse prescrise de Koran.

Să nu se bucure ortodoxiștii moldoveniști de la Chișinău, instigați de Moscova în privința problemei islamice din RM, pentru că<!--more--> nici ei nu sunt mai breji. Ar acționa exact la fel, dacă le-ar permite condițiile. Dar realitatea în Europa e constituită astfel încât fantasmele lor sadice pot căpăta materializare o dată la un secol, când un criminal dezaxat gen Hitler ajunge la putere. Deci, nu e meritul lor că, aici, religioșii nu au dreptul rezervat de stat să-i linșeze pe homosexuali, ci doar să hăituiască psihic.

<img class="alignleft" src="http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRKXjf_kyTMTLhlhoy-acRgnqh0E3S5ha2erYSbCOtvoiO92rFc" alt="" width="253" height="199" />Dar să ne întoarcem la mulahii lor. Cum se face că mișcările pentru drepturile omului din lumea civilizată militează pentru dreptul unora de a crede într-o religie ucigașă? Da, știu, acum unii vor sări să ciripească imnul obișnuit în astfel de cazuri: că islamul (ca și ortodoxia de altfel) e o religie pașnică, non-violentă, care propovăduiește iubirea bla bla bla, că legislația garantează dreptul la religie (dar să și-o apere ei înșiși!). Atunci când ies în stradă să apere dreptul cuiva de crede în inepțiile religioase ce promovează asasinarea unor categorii de oameni, nu văd în fața ochilor zecile de spânzurători înălțate în piețele publice, oamenii spânzurați în numele Koranului și al lui Allah? Nu se bat cap în cap drepturile autentice ale omului cu aspirațiile religiilor însetate de sânge și dornice de a desființa statul secular?

<img class="alignleft" src="http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQdG7MT96g_043trwPz8qR3KxkguBVyAXYvfNlMipTm6X78-NWZ" alt="" width="266" height="189" />Mai mult ca sigur că un val de speranță și bucurie vor invada și sufletele minoritarilor religioși neobaptiști din RM la auzul știrii. Acum un an doi, am remarcat pe multe bloguri de-ale lor cum își exprimă regretele că guvernul RM nu urmează exemplul Ugandei și nu tinde să adopte pedeapsa cu moartea pentru homosexuali. Pentru că părintele lor comun fondator, al creștinilor și musulmanilor, Jahve, e permanent însetat. Și își potolește setea doar cu sânge.

Reforme în pas cadențat

Reformele implementate de actuala guvernare în vederea europenizării RM sunt de-a dreptul grotești. Nu zic că nu ar trebui schimbată toată simbolistica, vestimentația, gestica care amintește de fostul imperiu sovietic. Dimpotrivă. Numai că zelul reformator se oprește aici.

Să luăm, de exemplu, noua reformă din aramata națională, care prevede renunțarea la vechiul pas de defilare în această instituție de forță a statului. Da, e minunat că soldații se vor mișca ca roboții din Europa, nu ca dresații din armata ruso-sovietică. Dar aș fi fost incomparabil mai bucuros ori fericit dacă s-ar fi implementat reforme care să dezrădăcineze practicile degradante și dezumanizante din armata sovietică, care îi transformă pe niște tineri normali și sănătoși fie în infractori, fie în schilozi. ”Dedovshcina” sovietică, asta trebuie eradicată în primul rând din armata națională, robia instituționalizată a ostașilor obligați să muncească în calitate de forță de muncă ieftină pe domeniile demnitarilor sau a parvenițior îmbogățiți. Iar reformele formale, de suprafață, care nu afectează deloc sistemul corupt și putrezit, ar putea să mai aștepte.

O ”reformă” similară a fost implementată și în justiție. Avocații au fost siliți să poarte robe specifice. Acum să înțelegem că justiția aborigenă s-a europenizat? Doar pentru că funcționarii din sălile de judecată au început să semene cu populația unui castel medieval? Mă întreb de ce nu i-a obligat să poarte și peruci? Poate ar fi inluențat în bine calitatea justiției și ar fi dezrădăcinat corupția generalizată din sistem. Să recunoaștem, judecătorii și avocații care au un aspect solemn, nu pot comite fărădelegi, nu pot fi mituiți sau, în general, pasibili de corupție.

Eu cred că următoarea castă profesională care urmează să fie supusă reformelor și, implicit, europenizării este cea a profesorilor. O uniformă pentru cadrele didactice ar salva școala indigenă de toate viciile și tarele specifice. Și, de ce nu, ar fi binevenit și un pas cadențat, ca bonus.

De ce să elucidăm o crimă, când o putem îngropa?

”vinovatul va fi găsit, pentru că nu există altă cale” (Marian Lupu)

Asta ar fi concluzia la care ajunge președintele interimar al RM, referindu-se la asasinatul lui Igor Țurcan. Vedeți cât de simplu e totul? Logica lui Lupu nu adimte ideea că un criminal ar putea scăpa de rigorile justiției și de hărțuirea organelor de forță care nu se liniștesc până nu aduc adevăratul vinovat în sala de judecată, așa cum se întâmplă în romanele și filmele cu happy end. Evident, Binele va învinge Răul, și Dreptatea se va întrona pe pământ călcând în picioare Crima, Minciuna și toate derivatele lor.

”Vinovatul va fi găsit, pentru că nu există altă cale”? Haha, cât de optimistic e Lupu. Înțeleg că funcția îl impune să rostească sobru enunțuri din astea absurde. Dar oamenii și-au pierdut demult încrederea în Stat și instituțiile lui, pe care nu-l mai receptează demult ca pe un garant al legalității, ordinii și al protecției cetățeanului.

Cel mai degrabă, va fi exact invers. Adică vinovatul NU va fi găsit pentru că există o mulțime de alte căi de mușamalizare a crimei. Chiar și cel mai neinformat cetățean poate anticipa cum se va derula comedia de proces. Se va tergiversa câțiva ani buni, iar presa îi va plictisi pe toți cu reportajele ei inepte pe marginea cazului, care se vor rări în timp, după cum e și normal, ca peste câțiva ani îngroparea lui să fie un gest de bun-simț. Așa cum s-a întâmplat cu alte dosare de acest gen sau cu crimele evidente din 7 aprilie 2009.

Să ne jucăm de-a laptele covăsit

Vedetele de la Noua Dreaptă au protestat împotriva "mizeriei" din ţară, după cum scandau ei, la contramanifestaţia pe care au organizat-o împotriva unei acţiuni stradale la care au participat mai multe ONG-uri specializate pe protecţia drepturilor omului. Toate vedetele Noii Drepte - Bolocan, Tcaci, Jereghi, Racu şi alţii - s-au arătat deranjaţi de discriminarea la care sunt supuşi de minorităţi, dar, atenţie, cu specificarea expresă că cele naţionale nu le provoacă disconfort. De parcă cineva şi-ar fi făcut iluzii. Noi ştim, dragi ortodoxişti ai lui Vladimir Moskovski Kantarean, unde vă este capitala voastră spirituală, şi care vă sunt năzuinţele adevărate.

Deci, noidreptacii au preferat să-i considere pe toţi participanţii la marşul împotriva discriminării şi pentru drepturi egale drept minorităţi sexuale, legitimându-şi pe homofobie discursul de majoritari oprimaţi. Cu alte cuvinte, membrii Falun Dafa, Amnesty International, asociaţiaţiile persoanelor cu disabilităţi, Hyde Park etc. se fac vinovate că luptă împotriva discriminării, fără să excludă în prealabil din lista discriminaţilor minorităţile sexuale pe care, în viziunea ortodoxiştilor filomoscoviţi de la Noua Dreapta, şi-ar merita soarta, discriminarea fiind statutul lor natural.

Totuşi, e de remarcat că, spre deosebire de organizaţiile contestate de religioşii ortodocşi orientali de la Chişinău (dar şi de fraţii lor de la Bucureşti), Noua Dreapta nu există în calitate de organizaţie legală în RM, şi asta pare să fie o realitate chiar foarte echitabilă :)

Ungheniul nu e Shengen

Imediat după podurile de flori, basarabenii au avut ocazia să traverseze Prutul doar în baza buletinului de identitate, inclusiv a pașaportului sovietic de care și acum se folosesc unii bătrâni (cred că doar în RM mai e în vigoare un act de legitimare al unui stat care nu mai există de 20 de ani!). Nu exista nicio restricție de ședere pe teritoriul României pentru că în acte nu se specifica data intrării în țară. Se verificau doar și fiecare era liber să stea peste Prut cât dorea.

Acum, când îmi amintesc de realitățile de atunci, realizez că, practic, eram o singură țară. Sau un teritoriu comun. Bineînțeles că nu puteam beneficia de drepturile pe care le aveam în spațiul dintre Nistru și Prut, dar cel puțin puteam circula nestingherit tocmai până la Timișoara. Din acest punct de vedere, nu aveam nicio restricție.

Plăcerea asta a durat 10-15 ani. Acum e destul de greu de ajuns și la Iași, o localitate mai apropiată de localitatea mea de reședință decât Chișinăul. Știu că acum câțiva ani se stătea mult la rând pentru o viză. Poate că, momentan, situația s-a îmbunătățit, birocrația nu este la fel de stufoasă și vizele se obțin mai ușor. Dar cert e că acum 10 ani, când am trecut ultima dată prin vama de la Prut, lucrurile erau extrem de simple.

Evident, după ce România va fi acceptată în spațiul Shengen, podurile de flori și restul recuzitei specifice acelor vremuri vor părea și mai ireale.

Regulamente aberante și consumatori hăituiți

În Moldova Sovietică totul e cu fundul în sus. Inclusiv companiile occidentale care vin să facă afaceri aici și se adaptează perfect la mediul rackeților locali. De exemplu, îmi pare absolut aberantă modalitatea de verificare a clienților, pe care au instituit-o cei de la Union Fenosa, care au cerut consumatorilor de energie electrică să-și scoată contoarele pe coridor, în afara locuinței. Evident că nimeni nu poate sta de strajă lângă contoare 24 de ore din 24. Oricine poate umbla la sigiliu și deteriora ceva. Inclusiv, prestatorul de servicii o poate face. Dar clientul e considerat responsabil pentru tot ce se întâmplă cu aparatul scos din casă, din spațiul privat și care e la discreția oricui. Potențial, la discreția întregului oraș. Sau chiar a întregii țări și a turiștilor care o traversează.

În ultimul timp, s-au înmulțit cazurile de plângere a clienților deserviți de Union Fenosa, care declară că angajații companiei în cauză îi amendează cu sume foarte mari de bani pentru niște presupuse sustrageri de curent electric pe care ei le neagă categoric. Pătimiții declară că procesele verbale se fac cu încălcarea tuturor normelor posibile. Adică se constată doar infracțiunea, de regulă sigiliul deteriorat, dar contorul nu se sigilează într-o pungă pentru o expertiză autentică și credibilă. Și, mă mai întreb o dată, cum pot fi învinuiți niște oameni de deteriorarea unui obiect, pe care putea să o comită oricine (în cazul în care a avut loc cu adevărat)? De ce Union Fenosa nu a angajat și câte un paznic pentru fiecare contor în parte ori să le amplaseze în așa fel, încât doar angajații ei să aibă acces la ele. Dacă tot le-au scos din casele oamenilor, să fie buni și să-și asume răspunderea pentru ele.

Eu cred că angajații CCCEC ar trebui să nu mai defileze cu cagulele lor pe la sediile ONG-urilor ori prin casele gospodarilor, pe la 12 de noapte. Mai bine ar încerca să strălucească, să-și manifeste capacitățile profesionale în depistarea adevăraților vinovați în cazuri similare cu cel descris mai sus. Poate atunci ne-ar convinge că sunt cu adevărați utili pentru societate.

Electoratul-tanc

Electoratul comunist îmi amintește de un tanc. În timp ce o parte a alegătorilor din alte partide își mai permit luxul de a pune la îndoială calitățile celor pe care-i aleg, la votanții comuniștilor nu se întâmplă acest lucru. Sunt fideli până la ultima picătură de sânge idolilor lor, indiferent de coraportul dintre averea acestora și pensiile ori salariile devoților necondiționați. Niciodată nu vor produce discursuri anti Voro & K, în nicio condiție și sub nicio formă. A auzit vreodată cineva vreun veteran sovietic să-i critice pe comuniști?
În mare parte, putem considera alegerile din RM din ultimii 20 de ani drept alegeri în care a prevalat votul etnic. Cu mici excepții, în care comuniștii au reușit să atragă simpatia întregului popor maldavinesc. De regulă, reprezentanții minorităților naționale acordă voturile PCRM în majoritatea lor. Un exemplu concludent în acest sens este orașul Bălți - fieful comuniștilor timp de 20 de ani și care va rămâne la fel încă mult timp de acum înainte. Bineînțeles că există și minoritari etnici anticomuniști, dar am impresia că numărul lor e irelevant.
În aceste condiții, mă îndoiesc că se va schimba ceva cu adevărat în starea de lucruri, în condițiile în care electoratul e împărțit după alte criterii decât cele care ar permite o asanare a clasei politice locale. Atâta timp cât alegătorii vor vota după principiul ”Să fie măcar și mafiot, dar să fie de-al nostru” și nu își va permite ”luxul” de a judeca politicienii după faptele lor, nu strict după ideologie și discurs, vom rămâne împotmoliți în mlaștina sovietică, ancorați în niște realități de care ar fi trebuit să uităm de ceva timp.

Nuntă de proletari

Principalul reprezentant al proletariatului maldavinesc, comunistul Voronin, are nuntă mare în clan. Peste șapte mări și șapte țări. Fiul său, miliardarul Oleg Voronin, își mărită fiica tocmai la Bacu, unde cred că deja a zburat în calitatea lui de socru mic. Cu un avion de lux. Că doar nu e sărit de pe fix să zboare cu vechiturile rușilor, numai bune pentru kamikazii de meserie.

Interesaaaant, oare cum o să se împace ei cu cineva de religie musulmană. Comuniștii au avut o adevărată campanie împotriva legalizării islamului. Însuși Voronin, care ar fi trebuit să fie un om tare cosmpopolit dacă pornim de la idealurile lui revoluționare, comuniste, care împarte lumea în clase, în oropsiți și exploatatori, indiferent de confesiune și naționalitate, s-a arătat foarte revoltat de tăcerea și neimplicarea biserici ortodoxe în scandal, susținând că ”înregistrarea islamului în Moldova este o profanare”. Și acum merge la musulmani, la nuntă.

Ei, dar să-i dăm crezare. Nu întâlnește o mireasă în fiecare zi un demnitar dintr-un guvern, mai ales azer. Dintr-o țară în care petrolul e mai ieftin ca apa. Și când vezi palatele de poveste și vesela de pe mesele nuntașilor, se moaie parcă inima, indiferent de patimile partinice și confesionale.

Imagine preluată de pe Unimedia

Transnistria - o piatră de moară la gâtul RM

Nu pot înțelege nicidecum de ce Chișinăul nu renunță la regiunea secesionistă pe care nu are nicio șansă s-o controleze cândva. Dimpotrivă, ei vor fi cei cu controlul. Sunt mulți patrioți pe aici care se bat cu pumnul în piept cu dragostea lor față de patrie. Dar când e vorba de o mobilizare, să pună mâna pe armă, se împrăștie ca iepurii. Cum s-a întâmplat în anii 90, când PMAN era plină de lume și se scanda ”La arme moldoveni!” (exact de ce aveau nevoie ideologii de la Kremlin ca să-și creeze o nouă republicuță separatistă). Doar că atunci când au fost aduse arme, nu prea aveau cui să le împartă pentru că populația din piață se rărise dramatic.

Mă întreb și acum dacă cei ce țin cu dinții de Transnistria sunt pregătiți moral și fizic să lupte cu arma împotriva Rusiei, într-un conflict deschis. Au curajul să fie kamikaze? Că pentru strigat lozinci patriotice nu trebuie multă minte și vitejie. Poate ar fi cazul să nu mai vedem abstract situația, ci să ne imaginăm de fiecare dată, atunci când emitem discursuri războinice de apărare a Patriei (care, cea creată de Stalin?), că suntem personal în pielea soldaților jerpeliți, trimiși să lupte cu automatul împotriva tancurilor și rachetelor rusești.

Personal, aș renunța cu mare plăcere la teritoriul ăsta. Așa s-ar deschide mai multe oportunități de aderare cel puțin la UE, dacă nu de reunificare cu România. E un teritoriu rusificat, pierdut de facto. Mi-e suficient să văd ce se întâmplă cu Tudor Pânzaru, care primește o îndemnizație de tocmai 9 lei (spre deosebire de veteranii sovietici ghiftuiți, care s-au instalat în locul nemților după ce au ”eliberat” Basarabia), sau cu alți veterani schilodiți, în cărucioare, la fel uitați de toată lumea, ca să nu mai idealizez războiul.

Transnistria e o piatră de moară legată de gâtul RM care nu va reuși niciodată să se democratizeze, având în componență teritoriul de peste Nistru. Mai mult ca sigur, Merkel negociază cu Putin un acord de federalizare a RM doar de dragul gazelor ieftine. Că doar n-or fi nemții fraieri să sacrifice ceva de dragul moldovenilor. A dovedit-o anterior cu prisosință și cancelarul precedent al Germaniei, vândut rușilor din cap până în picioare.

Fumați sănătoși!

Stau pe scaun la o stație de troleibuze, alături de mai mulți călători. La câțiva metri distanță, un flăcău îmbrăcat cu un tricou mulat, ca să-și scoată în evidență bicepșii și pectoralii, fumează cu un aer de șmecher, nepăsător. Vântul aduce fumul spre oamenii din stație, care se ”delectează” și ei ca fumători pasivi, de nevoie, siliți să participe la un spectacol în care cineva folosește țigară ca accesoriu pentru machismul lui. Cel mai degrabă, nici cocălarul nu e conștient de mârlănia lui, și nici oamenii de la stație nu au conștientizat că li se încalcă un drept și își expun sănătatea unor riscuri destul de grave. Dar și chiar când vor apărea interdicțiile formale ce vor interzice fumatul în locuri publice, e puțin probabil că va ține cineva cont de ele. Cel puțin, în primii ani. Pentru că fumatul e văzut în continuare pe aici ca o îndeletnicre specifică machiștilor, bărbaților adevărați. Deci, cine o să se ia de infractorii ăștia sublimați de tradiția patriarhală? Poate poliția? Pe dracu! Ăștia sunt aliați lor naturali. Nu se iau ei de mujâshi. Poate biserica? La sfântu Așteaptă! Atâta timp cât fumătorii nu sunt exclusiv gay sau musulmani, n-au decât să fumeze sănătoși, că nu încalcă prescripțiile Bibliei. A văzut cineva vreo acțiune a religioșilor, indiferent de confesiune, care să aibă drept scop lupta împotriva fumatului? Niște panouri de reclamă antifumat pe stradă, niște posturi ori rugăciuni? Ha, v-ați găsit fraierii! E la fel ca și în cazul filmelor violente unde curg tone de sânge, și care îi lasă rece pe religioși. În schimb, le sare capacul de furie dacă remarcă vreo scenă mai fierbinte, cu caracter sexual, deși nu moare nimeni de la o bucă sau de la niște sâni goi. Asta e, paradoxuri ale moralei creștine și ale comunităților patriarhale.