marți, 31 ianuarie 2012

Calvarul unui petiţionar la Procuratura Municipală

Dacă e să fiu sincer, m-a marcat filmuleţul lui Ghenadie Brega la procuratura municipală, în sensul că am încercat să-mi imaginez ce se întâmplă cu petiţionarii care nu-şi cunosc drepturile sau care sunt mai puţini vizibili în plan mediatic, atunci când încearcă să obţină o simplă ţidulă de la aceşti funcţionari de stat, care, baricadaţi în castelele lor kafkiene, şi-au creat mitul de personaje înfiorătoare, cu care e mai bine să nu te pui rău dacă nu vrei să-ţi creezi neplăceri din nimic.

Deci, un activist pentru drepturile omului a fost amendat de procurori după ce un poliţist care l-a reclamat pentru nu ştiu ce ofense (fără a prezenta dovezi video în sprijinul învinuirii, colegii lui de seviciu, evident parte interesată, fiind o probă suficientă pentru procurorul care a emis verdictul), deşi anume poliţistul cu pricina, alături de colegii lui, i-au încălcat o mulţime de drepturi, restricţionându-i accesul în spaţiul public în baza unor supoziţii arbitrare şi fanteziste.



Să admitem că procurorul a avut motive suficiente să emită verdictul pe care l-a emis, nu ne referim acum la fondul cauzei. Totuşi, şi partea vizată în verdict are dreptul să conteste decizia în judecată, după ce procuroarea a refuzat cererea petiţionarului privind penalizarea poliţiştilor implicaţi în dosar. Numai că aici începe joaca de şoarecele şi pisica. Încercând să obţină o copie a ordonanţei de neurmărire penală, petiţionarul este pasat ca o minge de fotbal de la o uşă la alta, asaltat de un poliţist sâcâitor care l-a lăsat în pace doar după ce procurorul-şef de la această instituţie i-a spus, ca unui băiat de alergătură, să-şi caute de treabă, ordin executat instantaneu.



E destul de straniu că angajaţii procuraturii nu şi-au putut motiva niciodată deciziile în baza legislaţiei, la cererea petiţionarului. E totuşi vorba de o instituţie de drept! Sau poate că funcţionarii de stat de la instituţia în cauză se conduc în activitatea lor strict de legile nescrise, de bunul-simţ care nu are nevoie de formalizare juridică... În acest caz, îmi cer umil scuze şi-mi torn cenuşă pe cap.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu