
Evident, numai într-o ţară în care majoritatea populaţiei nu are acces la bunurile enumerate mai sus, un ziarist, dacă nu chiar majoritatea lor, poate scrie în maniera unor înfometaţi şi privaţi de lucrurile elementare, necesare. E destul de tragico-nostim să surprinzi ofurile condeierilor locali, când enumeră bogăţia fabuloasă de care se bucură Timoşenco după gratii, dorindu-şi parcă să-i locul în cazul în care, bineînţeles, respectiva ar fi dispusă la schimb.
Cum să mai amintească ei de substratul politic al dosarului Timoşenco, nişte ziarişti orbiţi de prosperitatea şi luxul strident, sfidător în care se lăfăie fostul premier. Nici măcar compătimită nu poate fi, parvenita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu