miercuri, 18 ianuarie 2012

Urătorii nepoftiţi

Soneria a sunat prelung. Mă uit prin ochiul uşii şi văd două mătăhăli grase şi îmbrăcate în negru. E preotul şi dăscăliţa. Umbă cu uratul, colinda, talanka sau ce-o mai fi ea... Au o strategie foarte şmecheră. Sună la toate apartamentele de pe scară şi intră la primii care le deschid. Apoi, la ieşire, mai sună o dată la cei ce încă nu le-au deschis.
- Înainte, umblau o singură dată pe an, spune Rodica. Acum au îndesit-o. În ajun de Crăciun veneam acasă cu o prietenă şi popa ne-a abordat de departe, cum am intrat în bloc, dacă poate intra la noi. I-am spus că venim şi noi în ospeţie la cineva. Iar el, foarte insistent, ne-a întrebat mieros: "Da' putem veni şi noi cu voi în ospeţie?". Am fost nevoite să grăbim pasul, şi chiar am luat-o la fugă cu un etaj mai sus, când am văzut că ne urmăreşte. Prietenei mele i-au căzut papucii din picioare :) I-a luat în mâini şi a fugit desculţă.

Zrrrrrrrrrr, se aude soneria a treia oară. Au răbdare, pot să sune şi trei zile la rând, că nu trag la sapă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu