Calvarul unui petiţionar la Procuratura Municipală

Dacă e să fiu sincer, m-a marcat filmuleţul lui Ghenadie Brega la procuratura municipală, în sensul că am încercat să-mi imaginez ce se întâmplă cu petiţionarii care nu-şi cunosc drepturile sau care sunt mai puţini vizibili în plan mediatic, atunci când încearcă să obţină o simplă ţidulă de la aceşti funcţionari de stat, care, baricadaţi în castelele lor kafkiene, şi-au creat mitul de personaje înfiorătoare, cu care e mai bine să nu te pui rău dacă nu vrei să-ţi creezi neplăceri din nimic.

Deci, un activist pentru drepturile omului a fost amendat de procurori după ce un poliţist care l-a reclamat pentru nu ştiu ce ofense (fără a prezenta dovezi video în sprijinul învinuirii, colegii lui de seviciu, evident parte interesată, fiind o probă suficientă pentru procurorul care a emis verdictul), deşi anume poliţistul cu pricina, alături de colegii lui, i-au încălcat o mulţime de drepturi, restricţionându-i accesul în spaţiul public în baza unor supoziţii arbitrare şi fanteziste.



Să admitem că procurorul a avut motive suficiente să emită verdictul pe care l-a emis, nu ne referim acum la fondul cauzei. Totuşi, şi partea vizată în verdict are dreptul să conteste decizia în judecată, după ce procuroarea a refuzat cererea petiţionarului privind penalizarea poliţiştilor implicaţi în dosar. Numai că aici începe joaca de şoarecele şi pisica. Încercând să obţină o copie a ordonanţei de neurmărire penală, petiţionarul este pasat ca o minge de fotbal de la o uşă la alta, asaltat de un poliţist sâcâitor care l-a lăsat în pace doar după ce procurorul-şef de la această instituţie i-a spus, ca unui băiat de alergătură, să-şi caute de treabă, ordin executat instantaneu.



E destul de straniu că angajaţii procuraturii nu şi-au putut motiva niciodată deciziile în baza legislaţiei, la cererea petiţionarului. E totuşi vorba de o instituţie de drept! Sau poate că funcţionarii de stat de la instituţia în cauză se conduc în activitatea lor strict de legile nescrise, de bunul-simţ care nu are nevoie de formalizare juridică... În acest caz, îmi cer umil scuze şi-mi torn cenuşă pe cap.

Roşca împotriva trădării, Plugaru - a pederastiei :)))))))))))))))))))))))))

Nu ştiu ce are Roşca cu trădarea, dar lexemul îl însoţeşte peste tot, indiferent că e rostit de alţii în raport cu el, ori de el în raport cu alţii. Mă întreb acum ce legătură o fi între doctrina popularilor şi a comuniştilor, între popularii presupuşi creştini şi comuniştii presupuşi atei... Cred că doar cuvântul "trădare" poate face legătura între ele, născând o alianţă, contra firii evident.

La fel de obsedat este şi Plugaru în privinţa LGBT. Mai înţelegeam dacă era un bărbat frumos şi ar fi suferit din cauza avansurilor necontenite ale minoritarilor sexuali. Dar nu mi-l imaginez nici pe cel mai pervers ori bătut în cap homosexual să i se aprinde călcâiele după o arătare ca Plugaru brrrrr. Dar el totuşi insistă s-o facă pe homofobul macho :), indiferent de tematica protestului.

Apropo, Iura Roşca a informat publicul din PMAN că în DEX există cuvântul "pederast". Heeee, câte cuvinte există în DEX: pulă, pizdă, coaie, lindic... Le strigăm pe toate în public?

Dictatura nu are doar culoare comunistă

Rmoldovenii îşi imaginează foarte simplist chipul şi formele în care se manifestă dictatura. Momentan, ei o asociază exclusiv cu Voronin şi gaşca, eventual şi cu satelitul lor tradiţional, Roşca. Numai că dictatorii cu discursul lor democratic de faţadă, care supravieţuiesc exclusiv din granturi occidentale, niciodată nu se vor apropia de turmă şi vor declara: "Noi suntem dictatori, ne place dictatura şi de astăzi înainte vom trăi în dictatură. Pentru că aşa vrea muşchiul nostru!". Nu, nici pe departe nu e aşa.

Primele semne ale dictaturii sunt interdicţiile ilegale. La început izolat, apoi, dacă văd că funcţionează, sunt generalizate. De multe ori, interdicţiile sunt fondate pe decizii ilegale, de genul celei pe care intenţionează să o emită funcţionarul municipal Pascaru, care interzice protestul în faţa unei instituţii publice. Dar de cele mai multe ori, dictatorii nici măcar nu au nevoie de fundamente legale pentru a interzice ceva. Le este suficient că au puterea în mâini. Poliţiştii cu priviri de bovine, ferm convinşi că epoleţii lor sunt scuză pentru orice abuz, vor executa automat şi instantaneu ordinele ilegale ale şefului. Faptul că, ulterior, statul plăteşte milioane de euro despăgubiri morale victimelor dictaturii nu le pune probleme dictatorilor cu blană democratică, pentru că ei nu răspund în niciun fel de dosarele pierdute de RM la CEDO. În schimb îşi ating scopul, reuşind să bage frica în cetăţeni, care se tem să mai iasă în stradă, să protesteze.

Momentan, AIE păşeşte ferm pe urmele comuniştilor. Dacă am frunzări filmoteca de pe curaj.tv, am putea să stabilim la ce stadiu se află procesul, ori l-am putea echivala raportându-l la guvernarea comunistă, amintindu-ne cam în al câtulea an de aflare la putere au început comuniştii să interzică manifestaţiile stradale ori să le limiteze. Respectiv, am putea calcula cam cât timp le va lua componentelor AIE să instaureze dictatura de tip voronian, în ultimul ei stadiu, de prin anii 2007-2009.

Acum am devenit un părtaş convins al ideii de alegeri anticipate, după ce am remarcat în repetate rânduri comportamentul poliţiei voroniene nereformate. Guvernarea actuală a dat de gustul puterii şi se teme că ar putea-o pierde dacă nu instaurează dictatura. De aceea cred că e timpul să-i trimitem în opoziţie, alături de comunişti.

Calvarul basarabenilor în drumul lor spre redobândirea cetățeniei

Pe lângă birocrația stufoasă a funcționarilor rmoldoveni și a celor de la Consulatul român, care solicită periodic acte suplimentare de prezentat, inventând noi taxe ori majorându-le pe cele deja existente, basarabenii mai trebuie să lupte și cu agramația înspăimântătoare a funcționarilor de la starea civilă, notariate etc., care transcriu actele cu o duzină de greșeli fiecare în parte. Ca și cum nu a fost suficientă rusificarea ori stâlcirea intenționată a numelor românești de către specialiștii aduși altădată de pe întreg teritoriul URSS...

Deci, dacă cineva poartă numele Gheorghe, ma mult ca sigur că, în diversele acte necesare pentru cetățenie, va figura și ca Gheorghii, și ca Georghe, și ca Georghe, și ca Ghiorghe ori Gheorghi etc. Dacă e Petru, mai mult ca sigur că în adeverința de naștere va fi Piotr. Iar cei ce poartă numele de familie Ciobanu, ar face bine să abandoneze proiectul redobândirii cetățeniei din start, pentru că va fi ortografiat și Cioban, și Ceban, și Cebanu, și încă în multe alte feluri.

Cozi imense la oficiile stării civile, consulat, caziere, taxe consulare, secretare stupide și agramate care comit minimum patru greșeli în cuvântul "mama"...

Într-adevăr, poate că alocaţiile veteranilor sovietice ar trebui compensate de guvernul rus

Cine putea fi mai nesimţit decât Klimenko, care a cerut anularea deciziei guvernului prvind ajutorarea familiei băiatului asasinat la Vadul lui Vodă de către aşa-numiţii pacificatori ruşi. Dacă nu ar fi cel puţin cheltuite milioane de euro pentru veteranii sovietici de război, care au o vârstă uluitoare (logic, de la 90 de ani în sus), incluşi într-un efectiv numeros de peste 8 mii de oameni + rudele lor (văduve şi alţi membri ai clanului consideraţi apropiaţi). Veteranii care au luptat pentru un imperiu ce ne-a ţinut sub ocupaţie jumătate de secol. Şi pentru asta, noi le plătim pensii, indemnizaţii şi le jucăm dansuri, ca nişte cadâne. Şi pentru ca alde Klimenko să scuipe periodic în sufletul unor oameni batjocoriţi suficient, şi fără aportul lui, de conaţionalii lui ocupanţi, cu intermitenţe, 200 de ani.

Informaţia a fost publicată pe mai multe situri, pe unul din ele pe care l-am deschis, am citit un final de text extrem de stupid. Descriind gaşca partinică a lui Klimenko, reporteriţa ne informează că ei vor, cică, "asigurarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor indiferent de naţionalitate". Chiar aşa? Şi cine militează pentru inegalitatea în drepturi a cetăţenilor pornind de la factorul etnic? Oare cine?

Roșca - maestru de ceremonii stradale

Măcar să-și fi schimbat nițel stilul. Dar Roșca a rămas același moderator de proteste de acum două decenii, doar că fără credibilitate: transportarea oamenilor cu autobuze din provincie, apoi, după o oră-două de bâlci, plimbarea până la Academia de Năuci și înapoi în PMAN. Mai țin câte un discurs un membru-doi din garda tânără a PPCD, câte un magnific ori o magnifică, și punctul culminant - un copilaș de 5-6 ani va înduioșa mulțimea cu sloganuri repetate ca un papagal, că doar nu putem pretinde de la prunci rațiune de adulți (îi putem blama doar pe cei care îi folosesc).

De data asta, în mulțime se aude strigând ”Jos Aliansa!/Aliansu”, ceea ce denotă că publicul lui Roșca sunt în majoritatea lor absoută membri și simpatizanți PCRM ori ai stângii rusofone. De altfel, majoritatea ”oamenilor muncii” au vorbit în rusă la tribuna lui Roșca.

Respect pentru acei vorbitori de rusă care nu sunt ranchiunoși, fiind gata să-l urmeze pe maestrul de ceremonii stradale până în pânzele albe.

Nici pe drum, nici pe cărare, nici călare, nici pe jos...

Presa e însetată de sânge și vânează încontinuu la manifestațiile de protest violențe ce se lasă așteptate. Au excelat în acest sens unele situri, modul în care preiau știrile. De exemplu, un site de știri local a preluat un articol umoristic de pe un alt site românesc specializat pe parodie și miștocăreală, apoi a compus la aceeași temă, doar că pe invers, un alt articol, într-un registru serios de data asta.

Deci, mai întâi au fost parodiați manifestanții că sunt infantili și fricoși pentru că se tem să fie ceva mai agresivi și violenți, mânioși și degrabă vărsători de sânge. Măcar niște pietre mai mari de-ar arunca, și nu doar câteva pe zi, ci cam câte se aruncau cândva pentru cucerirea unei cetăți medievale. La cât de pasivi și fără vlagă sunt protestatarii români, ai putea jura că e vorba de o paradă gay, nu de o revoluție. Și toate săgețile astea veninoase ar fi aruncate, cică, de confrații greci în ale revoluției.

Dacă e glumă, glumă să fie, ce n-au voie oamenii să râdă? Dar iată că peste câteva zile, tot pe același site, apare un alt articol, de data asta serios, în care sunt lăudate virtuțile polițiștilor români, super pacifiști și de o blândețe ieșită din comun, contrapuși manifestanților tupeiști care nu știu să-i aprecieze. Iaka dacă se comportau în vreuna din țările occidentale cu democrație avansată la fel ca în România, ar fi fost bătuți măr. Și atunci nu s-ar mai fi plâns pe brutalitatea poliției locale, în fapt mai blândă decât Maica Tereza.

Criminali înnăscuţi

Periodic, în SUA, câte un dezaxat intră într-un campus universitar, şcoală ori alte instituţii şi împuşcă tot ce întâlneşte în cale. Cu câţiva ani în urmă, un student sud-coreean a împuşcat câteva zeci de studenţi, după care s-a sinucis. Pe contul lui de FB, se pare, el a dat de înţeles că cei pe care i-a împuşcat, colegii de studii, şi-ar fi bătut joc de el repetat, fără să precizeze totuşi în ce a constat tratamentul ilegal aplicat.

După ce am vizionat filmuleţul de mai jos, parcă am înţeles câte ceva. Se pare că, în anumite cazuri, unii oameni, elevi ori ce mai sunt ei, şi-au pregătit cu mâinile lor sfârşitul prematur, după ce s-au comportat mult mai crud şi bestial decât nişte fiare cu victimele lor. Ca, de exemplu, puiganii din imagnile postate tot de ei pe Internet, ca să se laude cu fapta lor eroică.  Dacă victimele lor nu reuşesc să-şi controleze nervii şi aleg să moară împreună cu ei, finalul pare oarecum logic. Tragedia ar fi că victimele colaterale sunt mult mai numeroase decât criminalii ce-au declanşat furia maniacală a victimei transformată şi ea în asasin.

Urătorii nepoftiţi

Soneria a sunat prelung. Mă uit prin ochiul uşii şi văd două mătăhăli grase şi îmbrăcate în negru. E preotul şi dăscăliţa. Umbă cu uratul, colinda, talanka sau ce-o mai fi ea... Au o strategie foarte şmecheră. Sună la toate apartamentele de pe scară şi intră la primii care le deschid. Apoi, la ieşire, mai sună o dată la cei ce încă nu le-au deschis.
- Înainte, umblau o singură dată pe an, spune Rodica. Acum au îndesit-o. În ajun de Crăciun veneam acasă cu o prietenă şi popa ne-a abordat de departe, cum am intrat în bloc, dacă poate intra la noi. I-am spus că venim şi noi în ospeţie la cineva. Iar el, foarte insistent, ne-a întrebat mieros: "Da' putem veni şi noi cu voi în ospeţie?". Am fost nevoite să grăbim pasul, şi chiar am luat-o la fugă cu un etaj mai sus, când am văzut că ne urmăreşte. Prietenei mele i-au căzut papucii din picioare :) I-a luat în mâini şi a fugit desculţă.

Zrrrrrrrrrr, se aude soneria a treia oară. Au răbdare, pot să sune şi trei zile la rând, că nu trag la sapă...

După opoziţie, şi putere

Dacă PCRM ar fi fost un partid obişnuit, banal, dacă nu era antimoldovenesc şi prorus, actuala putere nu mai guverna RM cu atâta lejeritate. Şi nici activitatea mafiotică a structurilor de stat, corupţia totală a justiţiei, organelor de forţă ar fi constituit o problemă de nivel naţional. Dar pentru că fantoma comunismului ne terorizează, ameninţând să revină la guvernare, pentru că pensionarii sovietici, şovinii alde Klimenko, Şelin, Tkaciuk şi alţi dinozauri imperiali îşi doresc să ne includă din nou în lumea lor străină, să ne rusifice, dezumanizeze, restul problemelor devin derizorii. Teroarea comunistă e prea sumbră, ca unui segment important al societăţii să-i mai pese de altceva, toate chestiunile grave, stringente devenind secundare.

Şi comuniştii, până nu moare Voronin, vor rămâne o forţă de temut în RM. Respectiv, reformele vor bate pasul pe loc pentru că o putere nu poate fi sănătoasă în condiţiile în care are parte de o opoziţie putred de bolnavă.

Rmoldoveanu' cu "Djîp" pe Concordia

Poate că generalizez, dar spiritul lăudăros şi iresponsabil latin a ieşit în evidenţă în toată splendoarea lui în cazul naufragiului "Concordiei", soldat cu victime umane. Căpitanul navei îmi aminteşte inclusiv de paţanii rmoldoveni ori din partea dreapta a Prutului, care merg peste mărţi şi ţări, să câştige un ban mai gros şi care, revenind acasă, îşi îngroapă toate veniturile într-un automobil luxos, pe care de multe ori îl boţesc în primul stâlp întâlnit în cale. Nu mai au bani de mâncare, în schimb umblă foduli nevoie mare, cu Jeep-urile lor, convinşi că toată lumea îl invidiază. La fel, nunţile, ceremoniile funerare şi alte spectacole sociale sunt făcute tot mai des pentru a uimi, şoca, afişa ostentaiv un lux inexistent în realitate. Oameniii fac totul pentru a-şi creşte reitingul, statul social, mitul personal şi altele.

Şi căpitanul "Concordiei" s-a băgat ca ultimul fraier în stânci doar ca să-şi salute un camarad de pe o insulă, să respecte o tradiţie a branşei. A vrut omul să se afişeze cu nava lui superbă, uriaşă... doar că a fost prins în chingi de stânci, ca cioara 'n laţ. Şi nu a fost destul că a încercat să fure cutia neagră, ca să şteargă orice urmă, dar a mai şi ajuns primul pe ţărm, cu câteva ore înaintea ultimului pasager de pe nava naufragiată. Evident, dacă nu se lăsa cu victime omeneşti, cazul ar fi fost o adevărată comedie.

Pacificatorii nu sunt grăniceri

Tabăra prorusă care doar scrâşnea din dinţi la auzul ştirilor despre protestele la ambasada rusă ori pe podul de la Nistru, în urma crimelor aşa-numitor pacificatori ruşi, s-au relaxat. Acum, pretind ei, suntem chit, pe picior de egalitate. Tânărul care nu s-a supus somaţiilor grănicerilor români şi a fost rănit, ar echilibra, în opinia lor, situaţia, şi acum protestele ar trebui să se mută la Ambasada română de la Chişinău.

Evident că raţionamentul e strâmb, fals din start. Spre deosebire de aşa-numiţii pacificatori, grănicerii sunt împuternicţi să aplice forţa atunci când un cetăţean ce traversează frontiera nu se supune ordinelor lor. E exact ca şi în cazul de la Universitatea slavonă, când rectorul de acolo s-a substituit poliţiştilor, reţinând ilegal un ziarist, adică pacificatorii şi-au depăşit atribuţiile, ei nefiind grăniceri ori vameşi.

Totuşi, într-o anumită măsură sunt de acord cu tabăra prorusă, în sensul că mi-ar plăcea să mergem la Prut şi să scandăm acolo: JOS HOTARUL DE LA PRUT! Eventual, să-i invităm şi pe băieţii pro-Kuzmin, să ne asiste şi scandeze şi ei împreună cu noi. Şi, de ce nu, şi la ambasada română, chiar dacă România nu mai decide în privinţa hotarelor ei externe, ci UE-ul.

Viol biblic, cu sfârşit fericit

Dacă un om întîlneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, şi se întîmplă să fie prinşi, omul care s'a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint; şi, pentru că a necinstit-o, s'o ia de nevastă, şi nu va putea s'o gonească, toată viaţa lui. (Deuteronom 22:28-29).


Ştirile care ne informează despre violuri, spre deosebire de altele, sunt însoţite deseori de imagini foarte inocente, dacă nu chiar romantico-sexi. Poza de alături, preluată de pe un site aborigen foarte vizitat, care a preluat-o şi el, la rândul lui, de pe un site din România, nu pare deloc să condamne crima oribilă. Dacă n-ar fi însoţită de textul explicativ, am putea crede că e vorba de o tânără frustrată de un act sexual nereuşit, ratat. Violatorul îşi trage mândru şi suveran şliţul, de parcă ar fi remunerat de stat să presteze serviicii de viol.

Apropo, cum mai e acum cu fetele violate? Cartea sfântă prescrie că violatorul trebuie să plătească vreo 50 de arginţi şi să o ia de nevastă, dacă tot a spurcat-o. Adică şi violată, şi căsătorită cu un sifilitic sadic. Fericire totală. De asta oare să fie femeile oare mult mai religioase decât bărbaţii? Sau pentru că-s obligate să poarte baticuri în biserică şi să nu calce în altar?

Ionel şi Binele

Ionel se plimbă cu părinţii lui în parc. E duminică, soare şi multă lume la plimbare. Părinţii îl iubesc foarte mult pe Ionel şi-i doresc tot binele din lume. Binele aşa cum îl înţeleg ei, evident. Că Ionel e prea prost să înţeleagă şi să decidă pentru sine ce e bine.

Într-o zi venise cu un prieten acasă, şi mamă-sa deja dădea semne de nervozitate. La vârsta lui, ar trebui să-i curgă ochii după fete. E adevărat că de multe ori, când e lângă părinţi, Ionel mimează interesul pentru fete. Ştie că aşa îi face să se simtă bine, feţele lor devin senine şi liniştite. El îşi iubeşte părinţii, mai ales că ei îi vor tot binele din lume. Evident, aşa cum îl înţelege toată lumea, indiferent că-i place lui Ionel sau nu.

A învăţat să trişeze încă din copilărie, când îi cumpărau jucării considerate pentru băieţei. Nu-i plăceau nici jucăriile pentru fetiţe. Toate erau statice, trebuia el să le mişte, să le împingă...

Pe urmă, toată viaţa a învăţat să reacţioneze după semnalele transmise de cei din jur. Dacă părinţii, amicii, colegii, profesorii râdeau de vreo manifestare umană, se uitau chiorâş la unele tipuri de relaţii ori dacă dispreţuiau unele categorii de oameni, se prefăcea şi el că este mânat de aceleaşi impulsuri. Râdea, fluiera, huiduia, arunca cu pietre în rând cu toată lumea spre cine trebuia. Nu se simţea bine, dar dacă părinţii lui spuneau că aşa e bine şi că trebuie să urmeze traseul lor spre fericire, se conforma. Nici nu avea de ales. Parcă poţi să respingi Binele?

Taxă pe ignoranţa adăugată

- Skolko stoit...?
- Douăzeci de lei.
- Ne ponimaiu.
- Dvadţati peati ley.

Dialogul de mai sus poate fi un test lingvistic perfect. Nici poligraf nu trebuie. În ambele cazuri, cel ce-şi vinde marfa, pontul ori ce mai are pe lângă casă, are de câştigat. În primul caz, când interlocutorul minte, se va da imediat de gol, înfuriindu-se într-un hal fără de hal că e amăgit la cântar. În al doilea, va plăti ca un fraier în plus, achitând taxa pe ignoranţă.

Cred că metodele şi strategiile din bancul de mai sus, aplicate în practică, ar fi de o sută de ori mai eficiente decât orice curs de română pentru alolingvi. Când buzunarul e pus la contribuţie, datele problemei se schimbă radical...

Pepenele verde e roşu înăuntru

Mişcările naţionaliste din România ori RM, de extremă dreaptă, legionarii nu se mai axează pe ideea de etnie, ci de religie, mai exact - pe ortodoxism. Respectiv, duşmanii de ieri s-au transformat peste noapte în aliaţi. Ruşii nu mai sunt văzuţi ca o forţă ostilă, pentru că şi ei sunt ortodocşi, deci sunt un popor frate, aflat de acceaşi parte a baricadei în lupta acerbă împotriva principalui duşman: democraţia de tip occidental, reprezentate de SUA, Europa de Vest şi, tradiţional, de întruchiparea Diavolului pe pământ - Israelul.

Acum, pentru legionari Iranul e bun pentru că se opune SUA şi Israelului, Rusia e agentul Binelui pe Terra pentru că e în relaţii ostile cu aceeaşi masoni-iudei-pederaşti-antiortodocşi-antimoaşte...

Deci, nu mă surprinde prea mult când remarc o mentalitate, ideologie identică a stângii proruse, în special de la Chişinău, şi a extremei drepte din România şi RM. Deşi, aparent, ar trebui să fie duşmani neîmpăcaţi, în realitate ei sunt prieteni şi aliaţi. De multe ori am surprins manifestări de cochetărie între reprezentanţii acestor extreme marginale pe Facebook, şi recunosc că mi-au părut de la sine înţelese şi deloc scandaloase :) Cred că înţelegeţi de ce.

Presa rmoldavă orbită de puşcăria luxoasă a lui Timoşenko

Presa electronică, siturile rmoldave de ştiri, de rând cu cele ruseşti şi ucrainene, ne informează de ceva timp, cu multă zaviste, despre condiţiile de lux în care locuieşte fostul premier ucrainean, Timoşenko. Ne este prezentată amănunţit, insistându-se pe ideea de lux, toată aparatura din celula ei minunată, la care un rmoldovean ar putea numai visa. Se simte atâta invidie şi ranchiună în relatările ziariştilor şi blogherilor, încât am început s-o invidiez că a fost claustrată.Vă imaginaţi, are în camera ei televizor, frigider, cuptor cu microunde, baie, bucătărie, tablouri, veselă din ceramică, vază cu flori etc. etc. etc.

Evident, numai într-o ţară în care majoritatea populaţiei nu are acces la bunurile enumerate mai sus, un ziarist, dacă nu chiar majoritatea lor, poate scrie în maniera unor înfometaţi şi privaţi de lucrurile elementare, necesare. E destul de tragico-nostim să surprinzi ofurile condeierilor locali, când enumeră bogăţia fabuloasă de care se bucură Timoşenco după gratii, dorindu-şi parcă să-i locul în cazul în care, bineînţeles, respectiva ar fi dispusă la schimb.

Cum să mai amintească ei de substratul politic al dosarului Timoşenco, nişte ziarişti orbiţi de prosperitatea şi luxul strident, sfidător în care se lăfăie fostul premier. Nici măcar compătimită nu poate fi, parvenita...

ANUNŢ IMPORTANT!!! Pentru moldovenii răi

Moldovenii care suferă de boli venerice, care sunt infectaţi cu HIV, care se îmbată, care depăşesc viteza legală şi se droghează la volan, care nu merg duminica la slujbe (de preferat la biserica lui Kantarean), care fură, care curvesc ori preacurvesc, care gândesc greşit şi acţionează pe măsură, care au intenţii rele şi încă multe alte probleme cu divinitatea, care nu respectă Constituţia RM şi Carta europeană a drepturilor fundamentale, dar mai ales nu cedează locul în transportul public bătrânilor, în special veteranilor de război, VOR FI ÎMPUŞCAŢI PE LOC DE PACIFICATORII RUŞI. FĂRĂ NICIUN AVERTISMENT! CU O RAFALĂ DE KALAŞNIKOV!

Vorbesc serios, fără nicio glumă, acum au liber şi de la ONU!

Când le vom plăti pensii grase pacificatorilor-ocupanţi ruşi?

Ruşii au un talent extraordinar de a falsifica realităţile şi cuvintele ce le semnifică. După ce au ocupat state independente sau teritorii ale unor ţări suverane, tot ei şi-au proclamat crimele drept eliberare. Mai mult, au obligat, prin acorduri cinice, unele foste ţări postsovietice fraiere ce nu se pot zmulge de sub influenţa lor nefastă, să plătească soldăţoilor ocupanţi pensii şi indemnizaţii (ultimele inclusiv apropiaţilor lor, de 9 mai) care le seacă bugetul public, şi încearcă, prin intermediul marionetelor lor (în RM - PCRM şi alte partide proruse), să impună legi care să interzică alte interpretări ale istoriei decât cea rusă, catalogându-le drept "falsificare a istoriei".

Evident că noii ocupanţi ruşi nu puteau fi numiţi altfel decât "pacificatori". Nu contează ce fac ei acolo, că împuşcă oameni nevinovaţi, că interzic libera circulaţie - ei reprezintă forţa binelui şi trebuie veneraţi în consecinţă.

Respectiv, aşteptăm cu sufletul la gură să le fie ridicat câte un monument fastuos la Chişinău şi în toate centrele raionale, evental şi în localităţile săteşti basarabene. Să le fie acordate pensii şi indemnizaţii atât lor, cât şi urmaşilor urmaşilor lor. Şi urmaşilor urmaşilor văduvelor şi amantelor lor de pacificatori, rudelor de gradul al 7-lea. Că unde e minte de moldovean, sunt necesare şi mâini pe măsură, de rob.