marți, 29 noiembrie 2011

Săruturile stradale gay, copiii şi întrebarea lor sacramentală

Am ieşit cu nepotul meu în oraş, la plimbare. Lângă un magazin, o Doamne!!!!, se sărutau doi tineri, doi băieţi falnici ca nişte brazi. Inima mi s-a scurs în călcâie. Mă uit cu coada ochiului la nepoţel, să-i văd reacţia. Aştept încordat întrebarea sacramentală. Dar piciul, indiferent, mă întreabă când am de gând să-i cumpăr îngheţata preferată şi dacă nu m-am răzgândit în privinţa vizitării circului, unde era în trecere o trupă celebră de acrobaţi, clovni, elefanţi dresaţi.

Ceva nu-i în regulă aici. Poate nu e normal nepotul? De ce nu-i pasă ce se întâmplă în faţa ochilor? De ce nu mă întreabă nimic? Oare nu e evident că ar trebui să se mire că doi băieţi se pupă în faţa lui, în loc de un băiat şi o fată?

Resimt un disconfort şi o iritare crescândă. De ce oare nu mă întreabă??? Nu este evident că se pupă cine nu trebuie? Şi de ce nu se arată deranjat? De ce nu are o înfăţişare şocată?

- Hai să mergem mai repede, că întârziem, mă trase el de mânecă când a văzut că m-am oprit în loc şi privesc ostentativ la băieţii ce se sărutau, fără să-mi pună nici de data asta întrebarea Paraziţilor obsedaţi.
- Nu mai mergem, i-am răspuns eu dezamăgit. Eşti prea mic ca să înţelegi ce se întâmplă pe scenă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu