În timp ce moldovenii vor fi nevoiţi în curând să susţină un examen la cunoaşterea limbii ruse (contra unei sume de bani evident), în cazul în care au plecat în Rusia, ca să muncească acolo, la noi se mai pune problema discriminării cetăţenilor de alte etnii la angajarea lor în câmpul muncii atunci când nu cunosc limba română.
E cam ciudată chestia asta, nu găsiţi? Problema se pune la fel şi în ţări ca Franţa, Anglia, Germania, Spania etc.? Că de Rusia nici nu mai vorbim. Să înţelegem că dacă în Franţa cineva nu e acceptat la un job din cauza că nu cunoaşte franceza, cazul e catalogat drept discriminare?
Îmi imaginez acum o situaţie. Proprietarul unui magazin de la Chişinău ori Orhei cunoaşte numai româna, şi scoate la concurs două joburi: de vânzător şi femeie de serviciu. Deşi la concurs s-au prezentat mai mulţi candidaţi, nu a fost ales niciunul, din mai multe motive: pe unii din cauza slabei pregătiri profesionale, iar pe alţii - din cauza necunoaşterii limbii române. E vorba de discriminare aici?
Să admitem că o vânzătoare ar fi obligată să cunoască ambele limbi pentru că, în virtutea meseriei, e obligată să comunice cu clienţi de diferite limbi. Dar se pune întrebarea de ce e obligată să cunoască limba română femeia de serviciu? Păi, nu trebuie să înţeleagă ea indicaţiile şefului. Dacă acesta se arată nemulţumit de prestaţia ei, cum ar trebui să procedeze ca să n-o streseze cu limba româna şi să nu se lase cu discriminare? Poate să meargă el însuşi la cursuri de limbă rusă? Sau să-şi angajeze traducător cu salariu de 3-4 ori mai mare decât al femeii de serviciu? Sau în general, să renunţe cu totul la job şi să spele el însuşi podelele?
Ce să facă sărmanul şef în acest caz ca să nu discrimineze, ia spuneţi şi voi? Pleeeeeeeaaaaaase....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu