Am încercat să găsesc nişte filmuleţe cu tovarăşii scriitori şi intelectuali vestiţi, cu o imagine şi acum frumoasă la români (nu mă refer la Păunescu ori Vadim Tudor), care îl aplaudau frenetic, în picioare pe Ceauşescu, la adunări de partid, iar acum sunt incluşi în manuale şcolare. Filme pe care le-am vizionat anterior, dar, cu părere de rău, aşa şi n-am reuşit să le găsesc. Evident, s-o fi păstrând ele pe undeva, pe nişte situri mai obscure, unde nici măcar Nea Gogu nu are acces, cu tot cu motorul lui de căutare.
Totuşi, e destul de ciudat că filme documentare cu o vechime de doar câteva decenii, care ne prezintă imagini compromiţătoare cu genii ale poporului român de pe ambele maluri ale Prutului, pot fi găsite atât de greu. Acum putem să ne delectăm doar cu cuvântări de condamnare a comunismului ceauşist ori de altă sorginte, rostite după moartea tiranului de cei ce-l adulau când acesta era la putere. Scriitorii basarabeni s-au reprofilat pe discursul patriotic, după ce devenise specialişti în elogierea PCUS şi a lui Lenin, iar de cei de peste Prut, un pic mai cultivaţi, au adoptat şi ei un discurs convenabil, prefăcându-se că nu mai ţin minte nimic din ceea ce s-a întâmplat doar cu câteva decenii în urmă, că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute.
Deci, nu e surprinzător că nu s-a schimbat mai nimic în starea de lucruri, că mentalitatea comunistă e cea mai prezentă în societate. Şi uitarea, evident, va fi urmată de repetarea aceloraşi evenimente din care n-am reuşit să învăţăm nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu