Andrieş era un tânăr destul de pipernicit de felul lui, dar se voia receptat drept un mascul fioros, ce plesneşte de virilitate din cauza testosteronului ce nu-i mai încape în organism şi se revarsă uneori pe nări ori alte orificii. Nu-i înţelegea, ori doar mima neînţelegerea ca să nu dea el însuşi de bănuit, pe cei ce se arătau atraşi de persoane de acelaşi sex. îi asimila cu persoanele cu dizabilităţi ori cu beţivanii, care numai cu ajutorul lui dzeu puteau scăpa de infirmitate sau patimă. Credincios fiind, toate referinţele lui erau de sorginte religioasă, tatăl ceresc având răspuns la toate.
Ionel era unul din cei atraşi de bărbaţi. Dar de bărbaţi adevăraţi, cu aspect pronunţat de mascul. Adică băieţi ca Andrieş ori de alt gen, ca gopnicii, de exemplu, nu-i trezeau nici cel mai mic interes sexual. De fapt, foarte puţini băieţi ori bărbaţi îi captau interesul şi-l făceau să simtă că i se aprind călcâiele. De aceea, era tare nedumerit uneori. Nu înţelegea de ce Andrieş, care avea şi el organe sexuale de bărbat, care avea trăsături, chiar dacă nu pronunţate, caracteristice oarecum celor de gen masculin, nu-i provoca fiori. "Dacă mi-ar fi plăcut toţi băieţii/bărbaţii, mi-ar fi fost mult mai uşor să găsesc un partener. Poate eu nu sunt homosexual? Sau Andrieş nu e bărbat?"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu