Totuşi, cât de nemilos poate fi statul moldav cu unii din cetăţenii săi, total defavorizaţi de soartă. Băiatul din filmul de mai jos, rămas de mic fără părinţi, se trezeşte subit în stradă. Fără un acoperiş deasupra capului, fără mijloace de subzistenţă. Dacă nu reuşeşte să găsească în timpul cel mai apropiat un loc de muncă, o sursă de subzistenţă, este condamnat.
Tânărul are un aspect decent, o privire curată, inocentă. Nu-şi doreşte decât foarte puţin, nişte lucruri elementare. Totuşi, statul e total indiferent faţă de soarta unor persoane care în mod obiectiv, în virtutea circumstanţelor, ar trebui să aibă susţinerea lui. În caz contrar, va pierde cel mai degrabă cetăţeni valoroşi, care ar putea contribui la binele comun. Şi care ar putea să fie fericiţi, să aibă parte de o soartă normală, nu de oameni ai străzii.
Mă întreb de ce statul îndeamnă populaţia să se reproducă, de ce implementează politici de creştere a natalităţii, dacă în cazuri din astea, când ar trebui să intervină, să-şi pună în evidenţă menirea, se spală nepăsător pe mâini?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu