Unii jurnaliştii moldavi dau dovadă de atâta candoare atunci când scriu în română, când folosesc automat cuvinte din vocabularul rusesc, pe care le cred, senin şi fără vreun gând pidosnic, româneşti, încât nu pot provoca decât zâmbete înduioşate de simpatie.
De data asta, mă voi opri asupra cuvântului "alfons". Nu ştiu care e sursa primă a articolului în care e utilizat cuvântul (cert e că el apare pe mai multe situri), dar aici voi folosi varianta celor de la TV7.
Am verificat varianata electronică a DEX-ului românesc, şi am aflat că "alfons" desemnează generic suverani din state feudale spaniole. "Alfons" ar mai fi şi numele unui rege al Spaniei, de la sf. sec. 19, începutul sec. 20:
ALFONS (ALFONSO), numele mai multor suverani din statele feudale spaniole Aragón, Asturia, Galicia, Catalonia, León și Navarra (sec. 9-15).
Sursa: DE | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink
ALFONS XIII, rege al Spaniei (1886-1931; pînă în 1902 sub regența mamei sale Maria Cristina). A favorizat instaurarea dictaturii lui Primo de Rivera (1923); detronat de Revoluția din 1931.
Totuşi, citind articolul, n-am înţeles sensul cuvântului. Cică, un cetăţean ucrainean ar fi abuzat de încrederea concubinei sale "smugleanka maldavanka" şi a deposedat-o de sume mari de bani, la fel ca şi pe alte persoane. Până aici e clar. Dar intru din nou în ceaţă când încerc să fac o conexiune a noţiunii de "alfons" cu activitatea cetăţeanului ucrainean. Cel puţin, DEX-ul limbii române nu mă ajută. Românii au preluat şi ei nume proprii din dramaturgia naţională ori universală, pe care le-au transformat în nume comune, desemnând prin intermediul lor trăsătura dominantă cu care era înzestrat personajul. Don Juan (donjuanul), Caţavencu (caţavencule!) etc. sunt un exemplu în acest sens. Dar se pare că Alfons nu i-a impresionat deloc pe români dacă nu a reuşit să-şi impună numele în dicţionarele lor.
Evrica! Se pare că mi-a picat fisa! Cred că e vorba de rusescul "aльфонс", care desemnează un amant întreţinut de concubină. Ia să verific pe Wikipedia... Exact! Este aşa cum presupuneam: "В русском языке имя Альфонс часто используется в нарицательном смысле, для обозначения мужчины, живущего на деньги женщин. В комедии Александра Дюма (сына) «Мосье Альфонс», так звали героя-любовника, находящегося на содержании женщины". "În limba rusă, numele Alfons se foloseşte deseori cu sens negativ, pentru desemnarea unui bărbat întreţinut de femei. În comedia lui Alexandre Dumas (fiul), "Monsieur Alphonse" era numele eroului-amant întreţinut de femei".
E clar. Ruşii sunt mari fani ai lui Alexandre Dumas, foarte popular în URSS (poate pentru că era unul din puţinii scriitori străini acceptaţi de cenzura sovietică, la care avea acces publicul cititor). În limba lor, "alfons" înseamnă ceva concret şi nu pune probleme de înţelegere.
Totuşi, dacă nu eram cunoscător de rusă, nu aş fi reuşit să mă descurc, să intuiesc sensul cuvântului. Ziaristul sau ziarista inocentă care a scris articolul ar fi trebuit să cunoască problema, presupun. Îi sugerez pe viitor autorului, pentru a preveni situaţii de genul celei de mai sus, să verifice în dicţionarul limbii materne dacă există cuvinte gen "tartiuf", "miunhauzeni" şi altele. Ofer un indiciu util pentru depistarea lor la timp şi, implicit, neutilizarea în articole: cuvintele-buclucaşe au, de regulă, sens peiorativ şi o ortografie dubioasă în română, pentru că, probabil, se foloseşte principiul fonetic în loc de cel etimologic. Evident, titlul "Politia a retinut un alphonse cetatean al Ucrainei" ar fi fost încă şi mai haios decât cel ortografiat cu "alfons". E la mintea cucoşului. Sau a jurnaliştilor îndrăgostiţi de exprimarea plastică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu