Practici sovietice la căminele universităţilor din Republica Moldova

La căminul 5 de pe strada Suceviţa, al Universităţii Pedagogice "Ion Creangă", se practică nişte lucruri foarte ciudate. Studenţii (de fapt mai mult studente), deşi au achitat taxa pentru cămin pe un an înainte, sunt obligaţi să presteze nişte munci care nu sunt indicate în niciun contract. De exemplu, să spele podelele de pe etajul unde locuiesc şi, culmea! să stea de gardă la uşă, alături de portar, atunci când le ajunge rândul în conformitate cu un grafic conceput nu se ştie de cine. După prelegerile de la Universitate, în fiecare zi, câte două studente sunt obligate să-şi ocupe locul de gardian la uşă, fără să fie remunerate în vreun fel, din timpul lor preţios, când trebuie să studieze în biblioteci.

Apropo, practica mi-e familiară încă din copilărie, când, elev fiind, eram obligat alături de restul colegilor, să păzim culuarele, cu o banderolă roşie la mână, ca "să nu alerge pe coridoare" elevii din alte clase. Pe cei care consideram că încalcă disciplina şi sunt gălăgioşi, îi înregistram într-un registru, apoi lunea erau mustraţi la "careul şcolii", de însuşi directorul instituţiei. Fiecare clasă era "de serviciu" o săptămână întreagă, apoi ceda ştafeta unei clase mai mari. Şi obligaţiile de elev nu se terminau aici. Mai era şi "serviciu" la cantină, unde, la fel, eram obligaţi să spălăm vesela, să punem tacâmurile pe masă etc. De muncile agricole, toamna, la kolhoz, nici nu mai spun nimic. Lucram ca robii pe plantaţii, contra unor sume derizorii, pe ploaie şi brumă.

E ciudat totuşi că studenţii nu se revoltă şi acceptă supuşi nişte obligaţii născocite de nu ştiu care profitori. Presupun că la căminul în cauză figurează pe lista de personal o menajeră, doar că salariul este încasat de persoana care a decis că podelele pot fi spălate chiar de studenţi, iar salariul încasat de Şmecheria sa, mare şef pe cămin ori universitate.

Totuşi, să recunoaştem, tre să fii mare clăpăug ca să ratezi ocazia de a-ţi bate joc de studenţi aşa de fraieri care acceptă orice, fără să-şi pună măcar o dată întrebarea vizavi drepturi şi oblgaţii. Ei privesc la starea de lucruri creată în cămin ca la o fatalitate, ca la un dat, ca pe ceva de la sine înţeles.