vineri, 9 noiembrie 2012

Până şi ruinele sunt mai urâte decât la ei

Uneori mă pufneşte râsul când îi văd pe activiştii civici din RM cu câtă disperare apără nişte biete bodegi pe motiv că ar reprezenta istoria oraşului drag. Mda, Chişinăul într-adevăr nu prea are cu ce se lăuda în acest plan, orice bojdeucă banală aspiră aici la calitatea de monument istoric şi de arhitectură. Dacă e să fiu sincer, cel mai tare în situaţia asta mă deranjează corupţia celor care reuşesc, pe căi ilegale, să obţină terenuri şi să distrugă tot ce e construit pe ele. Altfel, dacă statul ar decide să dărâme căsuţele jalnice de o sută, maxim două sute de ani, şi să înalţe în locul lor zgârie-nori, nu m-aş simţi deloc frustrat, iritat, mâniat etc. Admir ruine în unele ţări cu o istorie foarte bogată şi încă o dată mă distrează vacarmul ridicat la Chişinău vizavi de aşa-numitele perle arhitecturale, de mare valoare istorică. Şi dacă vechea poştă pare să mai aibă aspect de clădire proiectată de un arhitect cu studii în domeniu, unele bojeduci protejate de stat pentru valoarea lor arhitecturală şi istorică par să fie rodul actualilor constructori autodidacţi :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu