Cam care o fi fiind procentajul căsătoriilor de convenienţă într-o societate puritană?

Am citit un articol despre ultimele clipe de viaţă, agonizante, ale lui Bill Clinton, despre cum o imploră el pe Hillary să-i fie alături în acest răstimp, iar ea refuză hotărât pentru că a fost înşelată josnic de mai multe ori în timpul mariajului lor, care a durat 40 de ani etc., deci cam toate ingredientele atât de dragi publicului amator de telenovele, puritan ori, mai ales, format din femei ultragiate, care au ocazia cel puţin pe ultima sută de metri să se pună în valoare, să se răzbune, măcar în plan imaginar. Doar că, în ultimele rânduri ale articolului, suntem informaţi că Hillary a decis să se mute într-o casă separată, împreună cu o femeie. Aaaaaa, deci asta era? Hillary iubeşte, de fapt, femeile, dar nu a putut-o declara niciodată, pentru că şi-ar fi încheiat prematur cariera? Că a stat alături de soţul ei din motive pragmatice şi deloc sentimentale? Păi, în acest caz îmi imaginez câtă ură a acumulat ea pe parcursul mariajului lor, în care Bill îşi permitea escapade amoroase la bunul lui plac, iar ea înghiţea în sec privind cu jind la femeile frumoase...  Amănuntul acesta schimbă radical datele problemei. Căsătoria lor a fost una de convenienţă, iar aşa-numitele trădări îşi pierd total sensul dacă în realitate altceva îi ţinea împreună, sub acelaşi acoperiş. Cred că Bill Clinton moare de râs când citeşte articole din astea lacrimogene, în cazul în care chiar moare de plictiseală şi nu are ce face altceva. La fel ca şi Hillary, evident.