Comuniştii, clăpăugii şi icoanele

Îmi spuneau nişte cunoscuţi din Călăraşi, amuzaţi, cum într-un sat de acolo, ţărăncile erau în extaz că Voro a dăruit bisericii din localitate o icoană: "Aşă-i de mare şi frumoasă!!!". Gestul comunistului, se pare, le-ar fi determinat să-i acorde votul.

Prostuţele! Ele aşa şi n-au observat că sapa a rămas tot în mâinile lor. Că o icoană nu stârpeşte mizeria, produsă mai ales de aceeaşi comunişti. Mai înţelegeam dacă era o icoană fermecată care s-ar fi pus în funcţiune atunci când e intonat imnul PCRM şi face în locul locuitorilor din satul cu pricina muncile cele mai grele şi mai murdare. Dar să te bucuri ca un nătărău de o bucată vopsită de lemn în timp ce cel ce ţi-o dăruieşte are moşii imense, mai mari de zeci şi sute de ori decât ale chiaburilor şi culacilor atât de huliţi şi ponegriţi de bolşevicii care i-au deportat în Siberia... Şi care le-au distrus bisericile. În schimb, aici şi acum, cei cu moşii, codri ca din poveşti şi conturi în bănci străine se lăfăie în bogăţii, fără niciun risc de a fi expropriaţi, închişi la pârnaie, puşi să muncească la canal. Şi dăruiesc icoane clăpăugilor total lipsiţi de memorie.