Bocet în direct

ProTV-ul este canalul de televiziune care îşi axează în cea mai mare măsură emisiunile de ştiri pe senzaţional, emoţie, cadre şocante, crime, sânge etc. Bineînţeles că e mult peste alte canale tv, cum ar fi NIT, de exemplu, dar apetenţa pentru senzaţional capătă aici de multe ori accente burleşti. Reporteri încercând disperaţi să intervieveze oameni bocind la ritualuri funebre, chiar pe marginea gropii, sau postum reporteriţa sprijinindu-se de cruce şi încercând să sensibilizeze publicul cu o poveste lacrimogenă, sunt cadre obişnuite şi fireşti marca ProTV.

În seara asta, mi-a atras atenţia povestea tragică a unui cuplu, în care el este acuzat de organele de Interne de escrocherie şi riscă până la 10 ani de detenţie, iar ea s-a spânzurat, din prea multă dragoste pentru soţul ei (versiunea ProTV). Dar nu asta m-a intrigat, ci modul în care ne-a fost prezentată povestea. Au fost investigate inclusiv rudele din Italia. Şi, punctul culminant, cineva bocea în direct la telefon din ţara cu pricina. Telefonul stătea în centru ecranului, şi bocea. Trucul a fost folosit în premieră presupun. Sau poate că s-a învechit deja, dar nu m-am prins eu, n-am fost atent în alte cazuri. Nu-mi rămâne decât să-mi exprima admiraţia faţă de reporterii inventivi de la ProTV, care au făcut tot posibilul să nu ne văduvească de elementul dramatic al ştirii. Bocetul la telefon e chiar inovativ. Şi nu s-ar mai numi ProTV dacă un astfel de caz nu ar fi fost sonorizat cu coloana sonoră adecvată.

În cadrul emisiunii a fost prezentată şi o ştire reuşită, despre Călin Vieru, care m-a distrat până la lacrimi. Încercând să-şi imite tatăl, să pară profund pronunţându-se pe marginea politicii cu un ton afectat, lungind cuvintele cum o fac poeţii păşunişti basarabeni: "Ahhh... poliiiiitica asta... duuuulce-amăruuuuuie ...bat-o vinnnnaa". Ca apoi să treacă senin, într-un registru stilistic mai avangardisto-manelistic, cu expresii mai apropiate de suflet gen "îmi bag eu piciorul", echilibrate imediat de sintagme fine "bine mersi". Ca într-un final să se autodefinească plastic "mâncău".

Politicianul-poet a mai scăpat nişte hulubaşi pe gură, dar nu le-am reţinut chiar pe toate, mai ales că orice cuvânt pe care îl rostea se transforma instantaneu în perlă. Dar asta e, ce iese din poet, poet rămâne. Nici măcar politica nu-l poate strica.