Comuniştii, clăpăugii şi icoanele

Îmi spuneau nişte cunoscuţi din Călăraşi, amuzaţi, cum într-un sat de acolo, ţărăncile erau în extaz că Voro a dăruit bisericii din localitate o icoană: "Aşă-i de mare şi frumoasă!!!". Gestul comunistului, se pare, le-ar fi determinat să-i acorde votul.

Prostuţele! Ele aşa şi n-au observat că sapa a rămas tot în mâinile lor. Că o icoană nu stârpeşte mizeria, produsă mai ales de aceeaşi comunişti. Mai înţelegeam dacă era o icoană fermecată care s-ar fi pus în funcţiune atunci când e intonat imnul PCRM şi face în locul locuitorilor din satul cu pricina muncile cele mai grele şi mai murdare. Dar să te bucuri ca un nătărău de o bucată vopsită de lemn în timp ce cel ce ţi-o dăruieşte are moşii imense, mai mari de zeci şi sute de ori decât ale chiaburilor şi culacilor atât de huliţi şi ponegriţi de bolşevicii care i-au deportat în Siberia... Şi care le-au distrus bisericile. În schimb, aici şi acum, cei cu moşii, codri ca din poveşti şi conturi în bănci străine se lăfăie în bogăţii, fără niciun risc de a fi expropriaţi, închişi la pârnaie, puşi să muncească la canal. Şi dăruiesc icoane clăpăugilor total lipsiţi de memorie.

Cine l-a răpit şi torturat pe Reşetnikov

Personal, nu cunosc cine l-a agresat pe Reşetnikov, de aceea nu voi arăta acuzator cu degetul. Totuşi, un om în ţara asta ştie cu precizie cine i-a bătut nepotul (sau ce rudă i-o mai fi fiind el). În opinia fermă a ex-preşedintelui RM, operaţiunea a fost planificată de AIE. Afirmaţia este una serioasă, foarte gravă şi anchetatorii n-ar trebui să facă abstracţie de ea, ca şi cum ar fi o speculaţie electorală. Interpretarea asta poate fi apanajul unor partide politice sau al alegătorilor miopi. Organele de investigaţie însă, ar trebui să-l ancheteze serios pe Voronin, ca să afle amănuntele necesare şi să penalizeze făptaşii. În caz contrar, dacă declaraţia e mincinoasă, să-l miruiască după merit, conform prevederilor legale, pe fostul boss roşu, de care toate lumea încă se teme pe aici. Sau să-i zmulgă într-un final recunoaşterea faptului că declaraţia a fost doar o speculaţie politică, nu o mărturie bazată pe fapte. Poate aşa, politicienii vor învăţa să se exprime mai nuanţat, să fie un pic mai puţini categorici, incendiari, să-şi asigure o portiţă de scăpare, folosind cât mai frecvent cu putinţă formule gen "cred că", "în opinia mea", "s-ar putea".

E destul de stupidă încercarea lui Voro de a-şi drege reitingul, aflat în cădere liberă, pe ultima sută de metri cu argumente gen: "au încercat să afle chestii compromiţătoare despre Voronin sau PCRM", în ideea că Voro şi Kompania sunt atât de imaculaţi, încât AIE, în disperare de cauză, s-ar apuca să tortureze foşti şefi de securitate. Dar chiar nici aşa, după 5 ore de chinuri straşnice, n-au reuşit să afle nimic care să păteze imaginea incoruptibililor Voro şi PCRM. Mai ales dacă pornim de la ideea că electoratul dezamăgit al comuniştilor oricum n-ar migra înspre partidele liberale, ci spre rudele mai apropiate, de stânga. Deci s-ar putea ca vinovatul să se ascundă fie la vecinii roşii, fie chiar în propria ogradă. Nimic nu este exclus.

Totuşi, să nu-i subapreciem pe investigatorii împuterniciţi cu descifrarea enigmei. Cu siguranţă, sunt suficient de şmecheri ca să ia în calcul orice scenariu. Pe care sper să-l aflăm cât mai curând posibil.

Bocet în direct

ProTV-ul este canalul de televiziune care îşi axează în cea mai mare măsură emisiunile de ştiri pe senzaţional, emoţie, cadre şocante, crime, sânge etc. Bineînţeles că e mult peste alte canale tv, cum ar fi NIT, de exemplu, dar apetenţa pentru senzaţional capătă aici de multe ori accente burleşti. Reporteri încercând disperaţi să intervieveze oameni bocind la ritualuri funebre, chiar pe marginea gropii, sau postum reporteriţa sprijinindu-se de cruce şi încercând să sensibilizeze publicul cu o poveste lacrimogenă, sunt cadre obişnuite şi fireşti marca ProTV.

În seara asta, mi-a atras atenţia povestea tragică a unui cuplu, în care el este acuzat de organele de Interne de escrocherie şi riscă până la 10 ani de detenţie, iar ea s-a spânzurat, din prea multă dragoste pentru soţul ei (versiunea ProTV). Dar nu asta m-a intrigat, ci modul în care ne-a fost prezentată povestea. Au fost investigate inclusiv rudele din Italia. Şi, punctul culminant, cineva bocea în direct la telefon din ţara cu pricina. Telefonul stătea în centru ecranului, şi bocea. Trucul a fost folosit în premieră presupun. Sau poate că s-a învechit deja, dar nu m-am prins eu, n-am fost atent în alte cazuri. Nu-mi rămâne decât să-mi exprima admiraţia faţă de reporterii inventivi de la ProTV, care au făcut tot posibilul să nu ne văduvească de elementul dramatic al ştirii. Bocetul la telefon e chiar inovativ. Şi nu s-ar mai numi ProTV dacă un astfel de caz nu ar fi fost sonorizat cu coloana sonoră adecvată.

În cadrul emisiunii a fost prezentată şi o ştire reuşită, despre Călin Vieru, care m-a distrat până la lacrimi. Încercând să-şi imite tatăl, să pară profund pronunţându-se pe marginea politicii cu un ton afectat, lungind cuvintele cum o fac poeţii păşunişti basarabeni: "Ahhh... poliiiiitica asta... duuuulce-amăruuuuuie ...bat-o vinnnnaa". Ca apoi să treacă senin, într-un registru stilistic mai avangardisto-manelistic, cu expresii mai apropiate de suflet gen "îmi bag eu piciorul", echilibrate imediat de sintagme fine "bine mersi". Ca într-un final să se autodefinească plastic "mâncău".

Politicianul-poet a mai scăpat nişte hulubaşi pe gură, dar nu le-am reţinut chiar pe toate, mai ales că orice cuvânt pe care îl rostea se transforma instantaneu în perlă. Dar asta e, ce iese din poet, poet rămâne. Nici măcar politica nu-l poate strica.

Lioñea gheterosexualu'

Ia ascultaţi aici. Eu îs gheterosexual. Dacă nu-mi place de cineva, îl fut. Dacă la un pidaraz nu-i plac femeile, îl fut. Dacă la o muiere nu-i place ce am eu între picioare, o fut. Se ştie că Dumnezeu o lăsat bărbat şi femeie pe pământ, nu bărbat şi bărbat sau femeie şi femeie. Aşa că, repet! Dacă la o muiere nu-i place ce am eu între craci, o fut. Pentru că-i anormală şi trebuie izolată! La fel şi cu pidaraji care se ling între ei. Îi fut. Dacă vor asta, ap' eu îi învăţ minte. Să nu mai vreie altă dată. Ş' ap' ce păţesc aiştea dacă nimeresc la puşcărie. Acolo mujîcii îi învaţă ce însamnă viaţa. Da' eu aici îi fut. Pidaraji trebu' futuţi.

- Dap' matale nu eşti heterosexual? Cum reuşeşti să te exciţi la vederea unui alt bărbat?
- He he he, dap' eu n-o fac cu plăcere. Eu numai îi pedepsesc. Şi îi educ.
- Aaaaa, deci matali eşti pidaraz activ?
- Care pidaraz, fa? Eu îs mujîk normal! Vezi c-am sî-ţi fut botu' amuş.

Locul lui Păunescu e pe Aleea Clasicilor sau la MoldExpo, lângă Lenin?

Se pregăteşete o mare impostură la Chişinău. Pe Aleea Clasicilor, alături de scriitorii care îşi merită cu adevărat locul acolo, se preconizează instalarea bustului unui versificator, închinător de osanale unui dictator sinistru, care şi-a depus toate energia de saltimbanc în serviciul adulării şi proslăvirii unui regim de care nu reuşim să ne tratăm, ca de o pecingine sau râie. Merită oare "răsplătiţi" în halul ăsta disidenţii adevăraţi, cei refugiaţi în ţări străine în timp ce bardul obez se lăfăia în lux drept răsplată pentru slugărnicia sa? De ce aprigii anticomunişti de la Chişinău vor să-i instaleze bust lui Păunescu într-un loc pe care acesta nu-l poate decât pângări? Să fie liberalii moldoveni în realitate nişte naţionali-comunişti? Nu? Atunci de ce contribuie cu toată fiinţa lor la consolidarea cultului unui versificator fără valoare, unui mercenar de lux la curtea lui Ceauşescu, unuia care n-a avut nici în clin nici în mânecă cu poezia, dar nici cu etica de artist adevărat.

Hyde Park-ul a fost organizaţia care a protestat permanent împotriva autorităţilor comuniste, şi ulterior a celor liberale, care întârziau să amplaseze bustul unui scriitor cu adevărat valoros (Liviu Rebreanu), care nu s-a prostituat şi nu a acceptat să fie târfa de lux a vreunui regim politic, indiferent de culoarea lui. Cred că a venit timpul ca Asociaţia să protesteze din nou, de data aceasta împotriva amplasării bustului unuia care n-o merită, pe Aleea Clasicilor. La o adică, locul lui cel mai potrivit ar fi la MoldExpo, lângă monumentul lui Lenin, a cărei ideologie a cântat-o toată viaţa. Adepţii comunismului şi a versificaţiei păşuniste ar trebui să înţeleagă că Aleea Clasicilor nu e pentru oricine şi că nu se pune la dispoziţia cuiva numai pentru că a decedat. Să aşteptăm să treacă măcar vreo 50 de ani, aşa cum se procedează în astfel de cazuri, să vedem dacă generaţia de atunci îl va găsi la fel de valoros, dacă-l va recepta ca nişte elevi de la cenaclul "Vorbirea frumoasă", care confundă poezia cu solemnitatea sforăitoare, după ce se îmbată cu un pahar de apă rece în care a căzut o bobiţă dintr-un strugure.  Sau care obişnuiesc să se închine pentru că asta trece drept înălţător.

Încercări disperate de a face diferenţa între candidaţii electorali

Deoarece n-am reşit să fac diferenţă între partidele ce concurează pentru un loc în Parlament, toate părând că au fost făcute de o mamă sau clonate la un incubator, am decis să-mi creez nişte criterii subiective şi arbitrare care să-mi ajute să votez dezgustat cu unul din ele. Că doar n-oi face-o voios atâta timp cât nu mă simt reprezentat, cât schimbul e asimteric şi nedrept, eu oferindu-le votul de fraier, iar ei mie - doar

Bum! (poezie pentru poporul meu)

Scuzaţi, e fără rimă :(

Îmi iubesc patria şi neamul
Bum!
Îmi iubesc până la moarte
Bum!
Tradiţia şi strămoşii
Bum, bum, bum!
Spre viitorul luminos
Bum!
Ne-ndreaptă paşii
Bum!
Conducătorii noştri
Bum!
Mult iubiţi
Bum, bum, bum!
Nimic nu e mai scump
Bum!
Pe lumea asta
Bum!
Decât ţara natală
Bum!
Şi părinţii dragi
Bum, bum, bum!!!
P.S. Am uitat de lanuri
Bum!
De flori şi păsărele
Bum, bum, bum!!!

PL-iştii se regăsesc în spiritul lui Adrian Păunescu

Vreau să vă spun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, clar şi din tot sufletul meu, că, şi dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aş face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacă aş şti că alte partide m-ar plăti, iar partidul acesta mi-ar mai da o dată vot de blam cu avertisment. (Adrian Păunescu)

Gluma se îngroaşă. După ce ieri, aripa tanără a PL-ului a emis un comunicat în care se arăta extrem de întristată de decesul unui mare poet şi personalităţi a poporului român, tot ieri, dar mai spre seară, idolul, brand-ul acestul partid, Dorin Chirtoacă, a venit cu propunerea de a redenumi una din străzile Chişinăului cu numele lui Adrian Păunescu.

La început am fost cuprins de mânie şi frustrare. Dar apoi m-am bucurat. Am realizat că, altfel, n-aş fi înţeles niciodată mai bine felul de a fi, natura duplicitară a liderului PL-ist, la fel ca şi a tinerilor din acest partid. Acum chiar că mi-e scârbă de PL, care pupă în fund un pupîncurist de meserie. La o adică, modul în care se manifestă aceşti tineri politicieni, care reprezentau o oarecare speranţă pentru alegătorii ce-şi doreau schimbarea, n-ar trebui să ne surprindă. Cei ce se aseamănă, se adună. Spiritul lui Adrian Păunescu le este familiar PL-iştilor, care se regăsesc în el.

Acum îi sunt recunocător lui Chirtoacă că şi-a dat arama pe faţă. Pentru că, în caz contrar, aş fi votat ca un viţeluş cu un partid pretins anticomunist care încearcă să adune capital politic închinându-se unui adulator prin excelenţă al acestui regim, unei lichele slugarnice care şi-a pus în întregime abilitatea de versificator bombastic în serviciul unui dictator roşu. Vă mai surprinde acum decizia lui Chirtoacă, un primar liberal, de a interzice manifestaţii legale la Chişinău, la cererea sau ordinul bisericii şi enoriaşilor ei?