Cam așa poate fi tradus principiul solidarității pe care ni-l invocă automat reprezentanții statului (funcționari de la Ministerul Sănătății, CNAM, Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova etc.), atunci când sunt întrebați de ce li se impune cetățenilor serviciul medical și de ce sunt terorizați de stat când nu pot sau nu vor să se conformeze. Hmmmm, dar oare ideea de solidaritate nu le implică automat și pe cele de liber arbitru, de voință și dorință? Ce fel de solidarizare e aia cu pistolul la tâmplă?Am remarcat cum agenții statului cosmetizează realități sumbre și mincinoase cu metafore frumoase, cu noțiuni care n-au nici în clin, nici în mânecă cu realitatea propriu-zisă. De exemplu, ei ne spun că armata obligatorie e în primul rând un drept și o onoare, și abia în ultimul rând o datorie. Dar ia încearcă să te eschivezi de o armată în care raporturile nestatutare dintre recruți (sau dedovșcina) stau la baza acestei instituții. Vei vedea câți ani de pușcărie vei primi. La fel și cu serviciul nesolicitat și impus de stat, adică polița medicală. Statul te obligă, ca un bandit la drumul mare, să-i dai o sumă impunătoare de bani, dacă e să ne raportăm la veniturile aborigenilor, mai ales că în acest caz e vorba de cetățeni neangajați în câmpul muncii. Iar dacă cineva îl întreabă mirat și revoltat de ce trebuie să accepte jaful, el îți vorbește duios de principiul solidarității, în maniera lui specifică, adică cu pistolul la tâmplă. Aha, nu vrei să fii solidar?! Atunci te vom amenda și băga la pușcărie, egoistule și individualistule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu