luni, 11 noiembrie 2013

Și cu prețuri europene la gaze, și cu mediul devastat?

Încerc să înțeleg care vor fi beneficiile evidente ale României în cazul în care o companie străină va exploata gaze de șist peste Prut, dar nu reușesc să le găsesc. Nu pentru că ele nu ar exista în sine, ci pentru că, cel mai degrabă, eu sunt prost informat. Am citit pe un blog românesc despre ravagiile provocate de metoda de extragere, fracturarea hidraulică, și m-am îngrozit. În Pennsylvania, deși oamenii care au acceptat să aibă o sondă în curte, s-au îmbogățit, ei au rămas fără apă potabilă și sunt foarte bolnavi. Nu prea văd cum poți să te bucuri de bogăție dacă ai apă ca locuitorii țărilor africane ce suferă constant de secetă sau dacă apa e infectată cu zeci de chimicale cancerigene.

OK, în SUA cel puțin s-au îmbogățit oamenii expuși la tot soiul de riscuri mari, cât și statul. Dar în România? Credeam că românii vor beneficia măcar de prețuri mai mici la gaze. Dar nu prea văd cum se va întâmpla asta, atâta timp cât în UE prețul gazelor e liberalizat. Cine va fi fraierul să vândă la preț mai mic decât cel mediu european? A auzit cineva de corporații care să facă filantropie în loc de business?

Și dacă mai punem la socoteală fanariotismul, corupția extremă a clasei politice românești care e gata să-și vândă și mama, și țara pentru îmbogățire personală, atunci fraierirea României de către o corporație americană nu lasă niciun dubiu. Fraiereală cu consecințe sinistre pentru mediu. Cu prețuri europene la gaze, cu pânza freatică otrăvită în locurile de extracție și alte efecte secundare minunate. În aceste condiții, am impresia că importul de gaze e pe departe cea mai bună soluție, până la momentul când se vor inventa metode cât de cât sigure de extracție a gazelor de șist. Ce importanță are de unde cumperi combustibil la prețuri europene: de acasă ori din străinătate? Să fie francezii mai proști ca alții, interzicând în țara lor metoda hidraulică de extracție a gazelor de șist?

Nu știu de ce, dar am impresia că România o poate păți ca băiatul din filmul de mai jos, care și-a vândut un rinichi și s-a trezit și fără organ, și fără bani, și riscând să facă pușcărie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu