De multe ori am remarcat că noţiunea "discriminare" e folosită total aiurea, mai ales de religioşii care o invocă atunci când aud critici ori judecăţi de valoare la adresa religiei lor. Deci, ideea de discriminare este confundată cu antipatia, cu anumite prejudecăţi sau critici subiective ori obiective.
În spotul social de mai jos pare să fie prezentă problema la care m-am referit un pic mai sus, chiar dacă realizatorii au fost animaţi de intenţii nobile. Adică ne sunt prezentaţi, succesiv, părinţii unor cupluri care se arată nemulţumiţi de originea etnică a miresei, ca, într-un final, părinţii mofturoşi să constate că şi fiul lor e respins în baza unui criteriu discriminator, cum ar fi sărăcia.
În cazul de faţă, nu cred că e vorba de discriminare măcar şi din simplu motiv că nicio instanţă din lume nu-i poate obliga pe părinţi să manifeste simpatie pentru un eventual mire ori mireasă. Dacă atitudinea ar fi fost a unui angajat de la Oficiul Stării Civile, atunci discriminarea era pe faţă şi funcţionarul respectiv ar fi riscat să fie demis în cel mai fericit caz pentru el. În schimb, o familie nu este nu este instituţie publică şi are dreptul la tot felul de atitudini care nu ţin de competenţa organelor judiciare. La urma urmei, mirii au de ales să se căsătorească şi fără acordul părinţilor, dacă aceştia se încăpăţânează să-şi păstreze prejudecăţile.
Deci, ar fi bine totuşi să nu golim de sens noţiunea de discriminare prin folosirea ei în contexte ce nu au nimic în comun ci fenomenul propriu-zis. Şi prejudecăţile nu sunt de acceptat, dar acestea nu se compară nici pe departe cu discriminarea, care este un fenomen mult mai grav şi periculos, penalizat de legislaţia statelor cu democraţia avansată şi, uneori, chiar şi în cele democratic rudimentare, ca RM.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu