În cazul unor anticipate, există pericolul real al revenirii în forţă a comuniştilor la putere. Mi-aş fi dorit că nenorocirea să se întâmple cât mai târziu posibil, să avem o perioadă de relaxare necomunistă de cel puţin 5-6 ani - o perioadă suficientă ca bolşevicii să nu-şi restabilească sistemul prea rapid. Acum, cu oamenii lor încă în funcţii publice, judecăţi etc. vor reveni ca după o vacanţă mai prelungită de prin Haway, şi ne vom trezi peste noapte în plină dictatură, cu nişte guvernanţi ranchiunoşi, cu organe de represiune însetate de răzbunare etc. Am fi fraţi de cruce cu Belarus-ul lui Lukaşenko.
Evident că actualii guvernanţi nu diferă radical de comunişti, dar cel puţin există premize ale ameliorării democraţiei, fapt exclus pe timpul comuniştilor. Vina pentru revenirea dictaturii o vor purta mai ales politicaştrii pseudodemocraţi de la guvernare, dar conştientizarea situaţiei, a vinovaţilor de dezastru nu cred că ne va încălzi cu ceva ori va schimba mare lucru în starea de lucruri.
Dacă pornim de la ideea că electoratul comuniştilor este extrem de fidel şi nu poate fi dezamăgit de nimic, nici măcar de luxul exorbitant al liderilor lor, spoturile anticomuniste ale partidelor concurente, societăţii civice, mass-mediei etc. nu numai că nu vor funţiona, ci vor avea un rezultat exact invers celui scontat. Încrederea zombaţilor comunişti se va dubla, conducătorii lor vor deveni toţi zeităţi de prim rang, nu doar Voronin.
Totuşi, sunt sigur că există o modalitate de a compromite încrederea electoratul comunist în PCRM. Unul singur. Implicarea personalităţilor marcante bolşevice în scandaluri gay. Numai asta poate zdruncina ataşamentul alegătorilor în divinităţile PCRM. Restul e doar praf în ochi, doar jocuri convenabile lui Voronin & K., aducătoare de voturi şi capital politic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu