Pistruiat şi fără coarne

Culoarea verde a ochilor nu este molipsitoare, la fel şi pistruii. Vecinii mei au înfiat un copil. Soţia avea pistrui, iar soţul - ochii verzi. Şi copilul n-a păţit nimic! Şi-a păstrat culoarea neagră a ochilor!

În schimb, bădărănia, alcoolismul, agresivitatea sunt ca o infecţie. Vecinii de peste trei case sunt ambii alcoolici, se ceartă în fiecare zi, soţia umblă veşnic cu ochii vineţi. E adevărat că de Crăciun şi Paşte merg la biserică, şi atunci consoarta are parte doar de ghionturi discrete sub coaste... Şi fiii lor, care n-au împlinit nici măcar 10 ani, sunt adevăraţi huligani, fumează, beau, fură tot ce le pică în cale şi îi snopesc în bătaie pe copiii care trec pe lângă casa lor. Îşi băteau şi colegii în primii doi ani, când încă nu abandonase şcoala...

Totuşi, lumea din sat se teme cel mai tare să nu aibă copii pistruiaţi. Restul e floare la ureche, se vindecă până la nuntă, spun ei.

Iar pistruiaţilor ce le-a rămas să facă? Participă pe la seminare, treninguri, emisiuni televizate în care încearcă, alături de unii nepistruiaţi progresişti, să convingă populaţia că n-au coarne, că pistruii lor nu sunt molipsitori. Deşi e de ordinul evidenţei că nu e o infecţie, restul fraţilor şi surorilor din familie fiind cu tenul alb, lumea totuna nu crede. Dacă şi popa spune că sunt ştampilaţi de dracu'... Dacă şi beţivii satului râd de ei... Beţia nu e o boală, nimeni nu se simte deranjat în sondaje de vecini beţivi. De fapt, ei, beţivii, sunt atât de fireşti, de la sine înţeleşi, încât nici măcar nu figurează în sondaje.