Am citit undeva, într-un ziar, că multe localități, în special din nordul RM, au votat masiv pentru integrarea în lumea rusă, deși sunt finanțate la greu de UE. Nerecunoștință crasă, nu-i așa? Pentru cineva care nu cunoaște mentalitatea și realitățile locului, gestul poate părea bizar, absurd, de neînțeles. Dar pentru cei familiarizați cu ele, misterul e ușor de descifrat. Moldovenii nu pun prea mare preț pe investițiile în infrastructura localităților natale, de exemplu în apeducte, rețele de canalizare etc. Dacă nu vine direct în buzunar, ce valoare mai poate avea o astfel de investiție? Măcar o cinzeacă, și tot e înainte, face mai mult decât toate apeductele lor. Ce contează că beau apă din fântână, cu nisip și infectată cu toate bacteriile posibile. Așa au băut și buneii, și părinții noștri, și nu au murit. Dimpotrivă, au trăit până la adânci bătrâneți și erau mai sănătoși ca noi! Cam așa va gândi un moldovean tipic.
Apoi am intrat pe un site rusesc în care e prezentată moartea localităților rurale și a orașelor mici. O mizerie de nedescris, sărăcie lucie și lipsa oricărei speranțe. Parcă intri în infernul lui Dante. Situația seamănă leit cu ce se întâmplă în multe sate moldovenești, la toate nivelurile: oameni, case, arhitectură, mentalitate, atitudine etc. Poți jura că ești într-un sat moldo!
Deci, atracția puternică pe care o exercită Rusia asupra satelitului ei minuscul este explicabilă. Nici nu avea cum să fie altfel, doar încă facem parte din aceeași lume, gândim și acționăm practic la fel. Poate de asta și se trag o bună parte a moldovenilor spre frații de suferință și nu pot tăia odată și odată cordonul ombilical ce ne leagă, încă, de Rusia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu