Am citit chiar acum un text în care o persoană gay din Rusia se arăta necăjită de pasivitatea homosexualilor din țara ei, de neimplicarea lor în probleme ce-i privește direct. Mie lamentațiile de genul ăsta îmi provoacă asocieri bizare. E ca și cum cineva ar fi disperat că semenii ori inșii din aceeași categorie din care face parte și el nu cunosc gustul unui fruct exotic și, respectiv, nu-i duc dorul sau nu le curge saliva numai la ideea că l-ar putea gusta din nou. Ce contează că ignoranța lor e perfect motivată, ei neavând acces la fructul respectiv? Nu ar trebui normal să se arate nefericiți de necunoașterea lui? Nu prea cred. Odată ce oamenii nu-i cunosc gustul, nici nu simt nevoia să-l consume.
Cred că este exact cazul lipsei de implicare a gay-ilor din țările homofobe în chestiuni specifice organizațiilor gay ori măcar manifestarea unui interes elementar față de ele. Majoritatea lor absolută nu au un partener, nu au avut relații carnale, nemaivorbind de cele mai complexe, afective și spirituale. Iar posibilitatea de a înțelege cu ce se mănâncă o chestie cum e dragostea le pare de ordinul imposibilului. Neavând un partener, gay-ii nici nu simt opresiunea pe care ar resimți-o dacă s-ar manifesta ca un cuplu în public. Ei au strict experiențe de ființe solitare, invizibile în societate. De aici și pasivitatea sau neimplicarea lor în probleme de activism LGBT - pentru că nu știu cu se mănâncă asta. Pentru ei dragostea sau o relație mai puțin pretențioasă, dar relație totuși, e o chestie abstractă, care nu le spune nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu