Pe lângă viaţă

A fost tot timpul la fel, de când se ţinea minte. O fantomă care priveşte la viaţă dintr-o parte şi îi pare de la sine înţeles că ceilalţi chiar şi-o trăiesc cu adevărat. Se chinuia să treacă neobservat şi era fericit că-i reuşeşte. Serile avea fantasme cu băieţi frumoşi, iar a doua zi dimineaţa ori peste zi simţea un dezgust intens când îşi amintea de imageria erotică nocturnă. I-a luat ani buni să se obişnuiască cu ciclul schizoid şi să scape de senzaţia de silă faţă de propria persoană, de sentimentele de vinovăţie. Era năucit tot timpul şi nici nu putea fi altfel. Şi la şcoală, şi în familie, şi cu prietenii vorbea numai ce trebuie. Iar el nu era "cum trebuie". Din fericire pentru el, discuţiile despre dragoste şi sex erau considerate ruşinoase, şi goana după minge, pe stadion, nu implica fraze automate, rostite fără a fi conştientizate în prealabil. Cu gura până la urechi, un coleg s-a apropiat de el, cu un caleidoscop în mână. "Ia vezi ce am aici", îi spuse el complice. Piesele din caleidoscop configurau o femeie goală. Îl înapoie oripilat. Băieţii erau foarte veseli şi excitaţi. Zmulgeau cilindrul unul de la altul şi nu se mai săturau să se holbeze la vaginul păros al divei din caleidoscop. "Fuuu, mi-e greaţă", răspunse el involuntar, ingenuu la întrebarea nerăbdătoare a amicului: "Ei, cum ţi-a părut?". "Greaţă???", au sărit ca la comandă ceilalţi băieţi. "Ce-i cu tine, wăi? Nu vezi ce frumoasă este?". "Mie nu nu-mi place", repetă el convins. Îşi imagina ce s-ar fi întâmplat atunci dacă colegii ar fi fost la fel de conştienţi în materie de sexualitate, cum sunt elevii astăzi. Nimeni nu a luat-o ca pe un afront ori ciudăţenie, absorbiţi de propriile fantasme. Cam toată viaţa a fost la fel. Starea de momâie alienată devenise pentru el o a doua natură. Nu deranja pe nimeni pentru că trăia "cum trebuie". Prezenţa lui era suportabilă pentru anturaj pentru că nu era compromiţătoare. Şi asta îi asigura echilibrul psihic minim, chiar dacă precar. Dar îl distrau teribil apelurile la implicare într-o cauză sau alta, unde trebuia să mimeze interesul şi pasiunea, ca şi cum viaţa nu-i era şi aşa falsă de la un capăt la altul. Nu a reuşit să depăşească niciodată, mental, vârsta adolescenţei. Nici nu avea cum pentru că nu se schimbase nimic în viaţa lui, în pofida înaintării în vârstă. A rămas la fel de alienat, până la sfârşitul vieţii, cu sexualitatea developată doar în fantasme şi cu o viaţă reală de călugăr ascet.