marți, 17 iulie 2012

Când capitalul e mai detestat decât Lukaşenko

Urmăresc cu atenţie evoluţia politică a unor activişti şi activiste civice sau politice de la Chişinău, una dintre care este Maia Laguta. Ştiu că are predilecţii stângiste, dar nu în sens european, ci mai degrabă în tradiţie rusească. Am reuşit să înţeleg într-un final de ce Laguta este supărată pe stângiştii de sorginte sovietică de la Chişinău. Aici, aşa-numitele partide de stânga au fost nevoite să se adapteze la realităţile locale, şi nu au reuşit să-şi impună în mod absolut dictatura, neavând în mâinile lor întreaga putere. Respectiv, dictatura, cică a proletariatului, în realitate a unei clici dictatoriale şi putred de bogate, care stăpâneşte tot, inclusiv suflete cetăţenilor transformaţi în supuşi, a fost una parţială şi a clacat când a încercat să se impună total şi definitiv.
După ce s-a arătat extrem de încântată de Belarus-ul lui Lukaşenko, am înţeles care e idealul politic al Maiei Laguta. Statul de la Răsărit, unicul de pe continent care nu face parte din Consiliul Europei, este totalmente în mâinile unui tiran care a înăbuşit orice tentativă a cetăţenilor de a trăi liber, a lichidat societatea civilă, iar partidele de opoziţie care au mai rămas nu joacă absolut niciun rol în viaţa politică. Deci, Belarus-ul e un stat în care funcţionează sistemul politic monopartit, la fel ca şi în URSS, şi actualele ţări comuniste din lume. Chiar dacă, ofical, în Belarus nu este la guvernare un partid comunist, de facto, această ţară e o Uniune Sovietică în miniatură. De asta nostalgicii după URSS sunt atât de ataşaţi de Belarus, pe care îl invocă mereu drept model.
Deci, Maia Laguta m-a dezamăgit încă o dată, după evoluţia ei controversată din ultimul timp. Îmi place în anumite momente când este justificat împotriva politicienilor corupţi, inclusiv de factură socialist-comunistă, dar realizez că idealurile ei politice ne-ar duce în esenţă, în aceeaşi văgăună, în maniera lui Voronin ori Dodon. De modul cum percepe ea libertăţile individuale, drepturile omului, cum se raportează la lumea mai liberă (cel puţin comparativ cu Rmoldova) nici nu mai are rost să vorbesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu