joi, 28 octombrie 2010

Opinia mea vizavi de partidele mici şi candidaţii independenţi

În RM, unii analişti politici, o parte importantă a electoratului şi, bineînţeles, partidele mai mari se arată deranjate de numărul impunător de partide minuscule sau de catindaţi independenţi. Pe ultiimii îi mai înţeleg pentru că partiduţele create pe ultima sută de metri le "suflă" electoratul. Dar mă nedumereşte atitudinea acelor experţi în politică, care condamnă numărul mare de partide, angajate în lupta pentru putere. Cică, nu fac decât să inducă în eroare alegătorii. Aha, deci şi pe aceştia îi desconsideraţi! Îi luaţi aprioric drept nişte bovine ce îşi pierd orientarea în timp şi în spaţiu dacă văd pe buletin mai multe denumiri de partide, în loc de una. Dacă e aşa, atunci n-au ce căuta la vot! Să stea acasă şi să-şi odihnească în voie prostia. Să nu se bage cu ignoranţa lor în treburile publice!

Personal, nu mă deranjează deloc numărul mare de partide în buletinul de vot. Dimpotrivă chiar. Să fie măcar şi o mie înregistrate. Eu dacă ştiu numele partidului mult iubit cu care voi vota, nu le voi trece pe toate în revistă, ci îl voi identifica cu privirea mea ageră navigând pe diagonala buletinului.

Ceea ce mă deranjează pe mine la puzderia de partide minuscule, este că ele nu propun nimic nou, nu creează alternative, nu fac o concurenţă adevărată partidelor mari, propunând electoratului exact aceleaşi programe electorale, copiate la indigo de la partidele mai vechi. Dacă apare o formaţiune politică nouă de stânga, înseamnă că va avea gâtul sucit spre Moscova, dacă e de dreapta, va milita pentru religia în şcoală sau va avea anumite simpatii, dar cu grijă tăinuite, faţă de România. În rest, nimeni nu are în vizor drepturile omului, minorităţile cu adevărat discriminate (nu pe cele de lux, formate în baza criteriului etnic, curtate şi de partidele de stânga, şi de cele de dreapta). Deci, partiduţele şi candidaţii independenţi evident că pornesc din start fără nicio şansă dacă nu propun nimic nou electoratului (care e mai divers decât îşi imaginează clasa politică aborigenă), ci doar repetă papagaliceşte frazelogia vetustă şi lemnificată a partidelor care au prins deja la seu în peisajul autohton. Adică îşi cam taie craca de sub picioare, cum ar veni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu