vineri, 6 august 2010

Un film despre pedofilul bun şi pedofilul rău

Am vizionat aseară un film la STS. Cu pretenţii. Cu profunzimi abisale. Cu umanizare a personajului malefic. Protagonistul - un semipedofil care încearcă disperat să scape de dependenţa pentru fetiţe. Publicul află că deja a stat deja 12 ani la puşcărie pentru molestare de fetiţe, dar molestarea nu a fost una propriu-zisă, adică individul nu le-a violat, nu a avut contacte fizice cu ele. O aflăm după o partidă de sex cu o femeie în toată firea, după ce s-au pus pe destăinuiri. Ea îi spune că cea mai urâtă faptă din viaţa ei a fost trădarea celei mai bune prietene. S-a culcat cu soţul ei, iar acesta, chinuit de mustrări de conştiinţă, s-a confesat soţiei după câteva zile de sex. Respectiva a divorţat imediat. Din prietenia lor doar praful s-a ales. Acum toată viaţa îşi regreta fapta oribilă. A venit rândul protagonistului să se confeseze. Ăsta-i spune despre fetiţele "molestate" şi o lasă cu gura căscată. Apoi o invită brutal să iasă afară.

Semipedofilul este vizitat adesea la domiciliu de un poliţist de culoare, care-l verifică şi-l agresează psihic. În plus, are şedinţe regulate la psihanalist. La una din şedinţe îi povesteşte despre copilăria sa, despre relaţia cu soră-sa. Dormeau într-un pat. Îi plăcea doar să-i miroase părul. Psihanalistul încearcă să afle mai multe amănunte picante, dar nu-i reuşeşte. Doar părul. Atât.

Madama sufletistă cu care se culcase anterior îl iubeşte totuşi în continuare şi încearcă să-l salveze. Mai ales că lucrează la aceeaşi întreprindere. Secretara de acolo are toate dosarele angajaţilor de aceea le cunoaşte biografia în cel mai mic amănunt. Manifestă pentru protagonist o averiune pe care nu şi-o ascunde. Uneori îi sugerează că ar trebui să plece, furnizându-i informaţii despre întreprinderi care angajează personal calificat. În cele din urmă, n-a rezistat şi a divulgat informaţii confidenţiale despre trecutul pedofil al protagonistului. Acesta este imediat agresat fizic de colegii de la locul de muncă, care-l ameninţă că se vor răfui cu el.

Totuşi, protagonistul este un soi de semipedofil, cu şanse de recuperare. E atras puternic de fetiţe, dar reuşeşte, chiar dacă cu greu, să-şi ţină instinctele în frâu. Însă uneori are o frică puternciă că n-o să reuşească să se abţină şi atunci va fi întemniţat pe viaţă.

În timpul liber, se uită pe geam. Pe strada din apropiere, a observat un pedofil, dar specilizat pe băieţei. Acesta încearcă să-i cucerească oferindu-le bomboane. Chipul lui, spre deosebire de al protagonistului este vesel, deschis, semn că nu resimte nicio vină pentru activitatea-i criminală.

Apoi, după o nouă relaţie sexuală cu colega lui de muncă, femeie adultă, protagonistul află că de fapt, respectiva a fost violată în copilărie, în ordine cronologică, de toţi fraţii ei - 3 la număr. "Cred că-i urăşti foarte tare". "Nu, îi iubesc pe toţi foarte mult. Acum sunt bărbaţi puternci, au familii, copii, şi dacă le-ai spune tot ce ţi-am spus acum, te-ar snopi în bătaie. Numai ţie ţi-am destăinuit asta".

Semipedofilul se plimbă prin pădure, discută cu o fetiţă de 12 ani care-l atrage foarte mult (la un moment dat chiar îi spune să i se aşeze în braţe), dar apoi află că acelaşi lucru fetiţa îl aude şi de la tatăl său. Bulversat, protagonistul precizează "Şi te întreabă lucruri ciudate? Te mângâie? Îşi bălăbăneşte picioarele când...?". Fetiţa dădu afirmativ din cap, cu ochii în lacrimi. Cu o voce stinsă, semipedofilul îi spuse: "Du-te acasă". Fetiţa sări şi-l cuprinse cu ambele mâini de gât. Stătură îmbrăţişaţi aşa câteva clipe, apoi fetiţa plecă acasă.

Revenind şi el acasă, semipedofilul observă cum din maşina celuilalt pedofil ieşi un băieţel. Aşteptă ca acesta să se îndepărteze şi se năpusti asupra amatorului de băieţei. Îl doborî la pământ şi-l snopi în bătaie. Apoi merse direct la prietena lui adultă şi sună la uşă. Femeia ieşi în prag. Se priviră în ochi. Îndelung şi profund. Era un om nou. Se vindecase definitiv.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu