Şi cu Hristos, şi cu Mamona

Aşa şi nu am reuşit să încadrez într-un sistem de valori gestul bătrânului scriitor francez care a decis să-şi zboare lipsa de creieri la Notre Dame, protestând astfel împotriva mariajului gay, recent legalizat în această ţară. Să admitem că e iudeo-creştin, iar la ei se ştie că homosexualitatea e considerată păcat urlător la cer. Dar, pe de altă parte, sinuciderea e un păcat mult mai mare aici, din câte se spune. Adică, dacă un gay se poate pretinde la un moment dat vindecat, ex-gay :), un sinucigaş nu are cum să mai dreagă lucrurile. El e Lucifer cel orgolisos care şi-a băgat piciorul în darul cel mai de preţ pe care l-a primit de la divinitate - viaţa. Deci, nu ne rămâne decât să deducem că scriitorul ce se apropia încet, dar sigur, de vârsta de o sută de ani, sătul de viaţa care nu se ma termina, a decis să plece în nefiinţă cu aerul că face o faptă eroică, că moartea lui nu este total fără sens. Cu alte cuvinte, a decis să devină mare erou pe ghebul nevinovat al cuiva, să rămână măcar aşa în memoria oamenilor, dacă altfel nu a putut (a auzit cineva de numele lui până acum?). Numai că, sărmanul, a uitat că nu poate condamna homosexualitatea sinucigându-se pentru că lumea nu va mai reuşi să-i înţeleagă sistemul de valori în baza căruia el înfiera categoria umană pe care o voia fără drepturi.