Nu reușesc să înțeleg de ce judecătorii îi tratează pe polițiști, mai ales pe cei cu funcții mai înalte, drept intangibili, considerând că condamnarea la pușcărie e nedemnă de ei, chiar și atunci când aceștia comit crime grave. Un ultim exemplu. La Dondușeni, un ofițer de poliție a fost, practic, achitat, după ce a reușit să mutileze o femeie care a cerut ajutorul poliției, conform unor organe de presă. Deci, în loc să înregistreze solicitarea victimei, respectivul ofițer de poliție a venit la domiciliul ei, a lovit-o în ochi, lăsând-o doar cu unul singur. Așa a înțeles el că se face dreptate, că asta e misiunea unui polițist, că pentru asta e salarizat, ca să-i tortureze și calicească pe cei care îi solicită ajutorul.
Într-adevăr, sunt enervanți oamenii ăștia care nu înțeleg rostul poliției în stat! El, sărmanul, poate se delecta cu un trabuc și un joc de cărți, iar ei, nesimțiții, îl deranjau exact în momentul cel mai palpitant. Și uite așa trece viața pe alături, și nu înțelegi nimic din ea :(
Și ce credeți că a decis judecata? Evident, a meditat îndelung și i-a dat dreptate cadrului MAI. Să fim oameni, cine nu s-ar enerva dacă ar fi solicitat la tot pasul să intervină pentru aplanarea unor conflicte ori pentru a imobiliza un infractor? Respectiv, judecata de la Dondușeni a decis să-l condamne la închisoare pe 3,6 ani (dar, atenție maximă!), cu suspendarea pedepsei pe un termen de probă de un an. Probabil, i-a oferit șansa să se reabiliteze, doar la locul crimei parcă mai rămăsese un ochi nevătămat.
marți, 2 aprilie 2013
D' ALE JUSTIȚIEI NOASTRE ABORIGENE. Pentru că i-a scos ochiul unei femei, a fost condamnat cu suspendare
Nu reușesc să înțeleg de ce judecătorii îi tratează pe polițiști, mai ales pe cei cu funcții mai înalte, drept intangibili, considerând că condamnarea la pușcărie e nedemnă de ei, chiar și atunci când aceștia comit crime grave. Un ultim exemplu. La Dondușeni, un ofițer de poliție a fost, practic, achitat, după ce a reușit să mutileze o femeie care a cerut ajutorul poliției, conform unor organe de presă. Deci, în loc să înregistreze solicitarea victimei, respectivul ofițer de poliție a venit la domiciliul ei, a lovit-o în ochi, lăsând-o doar cu unul singur. Așa a înțeles el că se face dreptate, că asta e misiunea unui polițist, că pentru asta e salarizat, ca să-i tortureze și calicească pe cei care îi solicită ajutorul.
Într-adevăr, sunt enervanți oamenii ăștia care nu înțeleg rostul poliției în stat! El, sărmanul, poate se delecta cu un trabuc și un joc de cărți, iar ei, nesimțiții, îl deranjau exact în momentul cel mai palpitant. Și uite așa trece viața pe alături, și nu înțelegi nimic din ea :(
Și ce credeți că a decis judecata? Evident, a meditat îndelung și i-a dat dreptate cadrului MAI. Să fim oameni, cine nu s-ar enerva dacă ar fi solicitat la tot pasul să intervină pentru aplanarea unor conflicte ori pentru a imobiliza un infractor? Respectiv, judecata de la Dondușeni a decis să-l condamne la închisoare pe 3,6 ani (dar, atenție maximă!), cu suspendarea pedepsei pe un termen de probă de un an. Probabil, i-a oferit șansa să se reabiliteze, doar la locul crimei parcă mai rămăsese un ochi nevătămat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu