Sângele evreilor masacraţi în lagărele de concentrare naziste spală crimele torţionarilor evrei NKVD-işti?

Întrebată printre altele, la o emisiune de la "Publika", ce părere are despre o eventuală desemnare a lui Paul Goma la premiul Nobel pentru Literatură, Nicoleta Esinenco a strâmbat din nas. Ea a citit doar 10 pagini din "Săptămâna Roşie" (mai mult nu a reuşit), care e o carte antisemită ce musteşte de ură, în viziunea ei. Tovarăşul Ostalep a sărit şi el ca ars, vorbind cu multă condescendenţă despre "acest domn" care este antisemit în toate lucrările sale. Da, chiar aşa a zis, anulându-i calitatea de disident şi scriitor, el, marele critic literar, Valeriu Ostalep :) Eu când îi aud pe tot soiul de activişti finanţaţi ca să urle într-o direcţie sau de alta de antisemitism, cu toate că nici pe departe nu e cazul, devin la fel de acru ca şi Nicoleta Esinenco. Voi cum credeţi, trebuia ca "Săptămâna Roşie" să fremete de dragoste, ca şi cum ar fi fost scrisă de Maica Tereza? Ce atitudine trebuia să aibă autorul faţă de cei care au tăbărât cu tancurile, forţându-i pe băştinaşi să-şi părăsească casele, avutul agonisit o viaţă, să devină peste noapte boschetari? Eu aşa şi nu reuşesc să înţeleg un paradox. Sângele evreilor masacraţi în lagărele de concentrare naziste spală crimele torţionarilor de origine evreiască care au tăiat şi spânzurat în timpul regimului lui Stalin în teritoriile ocupate de URSS? De ce se confundă tot timpul aceste două planuri? Nu cred că scamatoria va diminua vreodată din resentimentele unora faţă de evrei, dimpotrivă, le va amplifica cel mai degrabă. Aşa cum şi Rusia nu va reuşi să ne prostească la nesfârşit cu miturile ei eroizante şi romanţate despre un război pe care pretinde că l-a câştigat de una singură, ajutată de oamenii de bună credinţă. Cred că cel mai bun remediu pentru dublele standarde, evidente în astfel de cazuri, ar fi adevărul, oricât de incomod ar fi el, nu doar versiunea pietrificată, ideologizată şi manipulatorie a învingătorilor.