Hazul la români şi la ruşi

Înrudirea spirituală a ruşilor şi românilor se manifestă în special la nivelul umorului pentru vulg. Adică sunt la fel de neinspiraţi şi pedalează exact pe aceleaşi clişee când au ei chef să se tăvălească de râs. Emisiunea "Români (n-) au talent" seamănă leit cu KVN-urile ruseşti, cu scheciurile kichioase de acolo, unde se râde practic mai mult pe seama homosexualilor, văzuţi ca travestiţi. Dacă vreţi să faceţi pe un rus ori un român să râdă, arătaţi-i un bărbat îmbrăcat cu rochie şi fardat. Nimic mai mult. Vor leşina de râs, le va ţâşni şi lacrimi din ochi, mai ales când travestiutul mai face şi grimase. Cam asta ar fi formula umorului la ruşi şi români, şi succesul e asigurat sută la sută.

Câteva cuvinte şi despre membrii juriului. Sincer, mi-a fost jale de ei. Sărmanii, cât de tari tre' să fie ca să se poată arăta amuzaţi de nişte scene şi de un umor care, unui om normal, cu o minimă inteligenţă, îi poate trezi doar reflexe de vomă. Cred că au un salariu motivant, mai ales că toată lumea e cu ochii pe ei, aşteptând complicitate, zâmbetele sau hohotele lor de râs, care să le confirmă că umorul e cu adevărat de calitate.

Oricum, ruşii au scuza că nu sunt în UE...

Am intrat pe ProTV să iau filmuleţul care a făcut o sală să moară de râs şi, presupun, aproape o ţară întreagă. Dar deoarece emisiunea a înregistrat un record de audienţă, după cum se laudă ei, şi pentru că vor să extragă nişte dividende din asta, capodopera nu este încă disponibilă. Promit, însă, că o voi posta imediat ce va apărea pe site ori Youtube. Deocamdată, puteţi să vă delectaţi cu prima parte a epopeii umoristice care a creat atâtor oameni bună dispoziţie. Nimic nu este mai haios decât să râzi pe seama "ciumaţilor", nu-i aşa?



Popularitatea KVN-ului rusesc, varianta românească (cu toate că românii au împrumutat proiectul de la americani, conţinutul şi calitatea umorului e sută la sută rusesc) e confirmată şi de faptul că scheciurile haioase de la aceste competiţii sunt preluate inclusiv de elevi ori de colectivele de creaţii a tot soiul de ţărani şi muncitori (un soi de francize), exact ca în spaţiul postsovietic. Doar şi proletariatul are necesităţi spirituale, oricât le-ar contesta unii statutul de fiinţe umane :)