Ştiu că în India, oamenii pot urina şi, probabil, chiar defeca, în plină stradă, fără nicio jenă. Presupun că asta se întâmplă pentru că statul nu le construieşte veceuri publice. Ei bine, în RM, gestul e considerat huliganic şi urinatorul ori defectaorul în spaţiul public va încasa o amendă zdravănă ori va sta chiar 15 zile închis la puşcărie. Totuşi, aproape ca la Delhi, în Chişinău nu prea ai unde te uşura. Am păţit-o astăzi dimineaţă. Nevoile fiziologice m-au surprins într-o subterană. Mă apropii de o femeie care îşi punea marfa pe tarabă şi, pentru că nu am găsit veceul, o întreb pe ea să-mi spună unde este. Ea îmi răspunde că în subterana respectivă nu este niciun veceu. Ar putea fi la suprafaţă, într-o cafenea, dar era încă dimineaţă, deci nu am nicio şansă să-mi potolesc reziduurile care se cereau imperios expulzate din organism. Numai că în preajmă, pe o rază de câţiva kilometri, nu era niciun veceu public ori privat. Doar nu puteam să bat la uşile oamenilor, în apartamente private ori să dau buzna în Universitatea Pedagogică "Ion Creangă" şi să mă cert cu portarul ori portăriţa. Nici fabricile şi uzinele din apropiere nu păreau o destinaţie potrivită pentru necesităţile mele. Şi totuşi, e un loc aglomerat, nu e o suburbie, cu pădure ori râpi în preajmă, transformate în veceuri publice la nevoie.
De ce oare niciun primar nu s-a gândit până acum la problema lipsei veceurilor în Chişinău? Şi în general, de ce acest accesoriu al civilizaţiei este atât de neglijat şi dispreţuit la Chişinău, încât a devenit aproape un tabu, ceva echivalent cu sexul, pe care toţi sau aproape toţi îl fac, dar care rămâne în continuare a fi considerat o practică ruşinoasă şi reprobabilă, exclusă din câmpul discursului public.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu