Îmi povestea un amic despre păţaniile lui la un ziar municipal, de pe timpurile când era angajat acolo. Atmosfera era foarte neplăcută, ca aproape în toate colectivele de muncă rmoldo (de alte ţări nu ştiu, că n-am de unde). Bârfele şi intrigile erau în elementul lor în redacţie, şi nimeni nu scăpa ocazia, dacă i se ivea, să-şi înţepe veninos colegul de alături.
Odată, redactorul-şef, revenind de la o şedinţă a Consiliului Municipal, organizată o dată sau de două ori pe săptămână, se chinuia să găsească un context în care să plaseze repetat şi nuanţat cuvântul "pasiv". Era vorba de un articol despre un consilier PPCD, despre care se zvonea că ar fi homosexual. Şi nu oricum, ci anume pasiv. Respectiv, se dorea ca articolul să conţină nişte aluzii răutăcioase, care să trezească hazul generalizat, mai ales angajaţilor Primăriei municipale. Cu alte cuvinte, citind articolul, toţi ştiau imediat despe ce e vorba, se distrau pe seama ridiculizatului, dar nimeni n-ar fi putut cere socoteală de la autor sau de la altcineva referitor la "atac".
Evident că şi în redacţie, în momentul conceperii "pamfletului", veselia era până în tavan, ca să nu zic până la cer. Hohotele de râs, aluziile şfichuitoare, complicitatea şi înţelegerea dintr-un singur cuvânt creau o atmosferă feerică, de bună înţelegere şi armonie totală, care consolida colectivul măcar pe o perioadă scurtă de timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu