De ce oare mă tem mai tare să fiu comparat cu o femeie decât cu un porc, copac, prăjină sau în general cu animale, obiecte neînsuflețite? Să fie femeia cel mai penibil și dezgustător lucru care i se poate întâmpla unui bărbat? De ce toți se tem să fie luați drept femei, dacă acționează într-un fel sau gândesc într-un anumit fel? De ce e mai rea decât moartea comparația cu ele și de ce cele mai disprețuite categorii de bărbați din societate sunt asemuiți cu ele? -se întreba întins pe pat Ionuț Misoginu. Fusese răpit de o farfurie zburătoare și a călătorit ceva timp împreună cu extratereștrii. Ei erau, la fel, împărțiți în bărbați și femei, dar acolo nimeni nu putea fi intimidat cu epitete specifice pământenilor, mai ales moldovenilor, că de arabi nici nu are rost să mai vorbim. Dimpotrivă, băieții făceau tot posibilul să fie comparați cu fetițele, era o mare onoare pentru ei, și dacă unul era comparat, după multe eforturi, cu o fetiță, era privit cu mare invidie de restul amicilor. Se cunoșteau chiar și tentative de sinucidere între bărbații adulți, extrem de curajoși și inteligenți, doar pentru că n-au fost comparați cu o femeie un timp mai îndelungat...
„Cât de deosebiți suntem, totuși”, oftă nedumerit Ionuț Misoginu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu