Moltofenii, ca niște ortodocși adevărați, sunt total pe dinafara proceselor care le determină decisiv calitatea existenței. Așa cum asistă la slujbele lor religioase ca niște obiecte imobile și mute, exact la fel se raportează și la restul domeniilor care, în mod normal, cer implicare, comunicare, interactivitate dacă avem pretenția să beneficiem de o societate democratică și prosperă.Cu părere de rău, moltofenii n-au auzit de asta. Ei disprețuiesc în ultimul hal implicarea civică, ferm convinși că „asta” nu-i privește, că e treaba politicienilor și altor nacialnici, că oricum propria implicare nu schimbă nimic și că, la urma urmei, nici nu-i interesează.
Într-un final, ajung să se plângă că nu au noroc de o conducere demnă, care să-i reprezinte, cum se întâmplă în alte țări, cu cetățeni mult mai norocoși. Păi da, anume cetățeni, nu supuși, ca aici.
Modelul slujbei religioase ortodoxe stă la baza oricărei participări a „cetățeanului” moldav în treburile publice: o autoritate care mătăhăiește cu ceva în mâini sau stropește ceva, taie o panglică (după situație), privită cu evlavie, care nu le pune nici măcar un semn de întrebare, nedumerire, curiozitate supușilor, intrigați poate doar de culorile straielor. Supuși care nu fac decât să confirme umil orice iese din gura autorității: popă, demnitar, politician etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu