Ciobanul supărat pe mioare

Era să devină cât pe ce zoofil din cauza lor. Le respecta foarte mult la început, ca pe niște prietene, și nu înțelegea de ce i-au înșelat în ultimul hal încrederea. Credea că ele se scarpină de picioarele lui din cauza căpușelor. Dar ele, nemernicele, erau înfierbântate. Și de două ori au reușit și pe el să-l corupă.

Acum le vorbește de rău cu orice ocazie. Nici nu le mai numește mioare, ci recipiente de spermă. Deși când se întâlnește cu ele, le mai salută, pardon, mângâie formal pe frunte și le zmulge ciulinii din lână, în realitate tot nu-și poate învinge repulsia când își amintește de cele două momente când l-au pervertit.

Alte texte la temă: http://indubitabel.blogspot.com/2014/01/gay-ii-ii-provoaca-dezgust-dar-si.html

În plin centrul Chișinăului, lângă MAI, personaje stranii răpesc oameni și amenință ziariști!

Se feresc de cameră ca dracu de tămâie. Pare de înțeles, doar au fost surprinși cum sechestrează o persoană, fără ca vreunul din ei să poarte însemnele organelor abilitate cu rețineri, arestări, într-o mașină ca multe altele. Au făcut-o calm, fără grabă, convinși că la numărul de telefon 112 ori 902 nu răspunde nimeni la apeluri. Ori poate că și-au coordonat acțiunile, cine știe...

Cert e că un ins straniu s-a arătat extrem de deranjat că e filmat lângă mașina în cauză, cerându-i, nu știu de ce, cameramanului să-și schimbe încălțămintea și chiloții (o fi fiind vreun fetișist, probabil), iar o madamă cu blană făcea tot posibilul să nu apară în obiectiv, întorcându-și fața ba într-o parte, ba în alta, mergând înainte, apoi întorcându-se înapoi brusc, ca și cum ar fi suferit o contuzie cerebrală.

Ce-a fost asta? O răpire, achitare de conturi între bande rivale, uciderea unui om și aruncarea lui într-o râpă sau pădure...? Orice variantă e posibilă. Probabil așa au loc asasinatele, într-o atmosferă calmă, tihnită, cu oameni indiferenți ce trec pe alături, cu o poliție inexistentă. Iar noi ne imaginăm că e ca în filmele cu mafioți, cu multe împușcături și curse automobilistice, cu poliție angajată total în urmărirea și, eventual, prinderea răufăcătorilor...

Echidistanță

Se rătăcise în junglă și avea foarte puține șanse de scăpare, în situația în care se pomenise. În stânga îl aștepta un tigru, în dreapta un leu. Nu avea rost să urce nici în vreun arbore să scape de moartea sigură, și nici să sară în băltoaca plină de crocodili. Era condamnat.

De departe, doi antropologi filmau scena și comentau. Pe ei nu-i păștea niciun pericol. Erau într-un spațiu securizant, cu mașină și arme de foc și asta se reflecta plenar în discursurile lor științifice, de experți...

Unul din ei se arăta tare îngrijorat de soarte unei specii pe cale de dispariție dacă persoana rătăcită urma să fugă într-o anumită direcție, cu fiara sălbatică pe urmele lui, și îi judeca potențiala alegere în termeni morali. Celălalt era și mai obiectiv, văzându-l pe omul respectiv doar ca pe o porție zilnică a fiarelor ce urmau să-l devoreze în câteva clipe. Pentru ei, totul era învăluit în legi obiective și imuabile, indiferente la sentimentele, disperarea și groaza devoratului.

Dacă nu iubești ca noi, nu știi ce înseamnă dragostea!

M-am întâlnit cu un ugandez zilele astea, lângă o instituție de învățământ superior de pe plai. Era foarte agitat, ochii îi luceau frenetic. Printre altele, mi-a spus că poporul lui serbează în week-end Ziua Dragostei și că ar vrea să scrie o adresare pe un site din RM, pe care-l citesc și compatrioții lui. I-am sugerat unul și el, fericit, spunea că va încerca să-și convingă compatrioții să nu se lase corupți de sărbători străine, să rămână ce-au fost dintotdeauna: ugandezi mândri, cel mai frumos și original popor din lume. A scris repede câteva fraze, rugându-mă apoi să le postez pe net.

„Dragi ugandezi, zilele astea vom serba una din cele mai frumoase sărbători ale noastre, care nu are analog în lume - Sărbătoarea Dragostei. Vă rog să nu confundați puritatea și inocența emanate de această zi sfântă pe care ne-au lăsat-o strămoșii noștri, cu depravarea occidentalilor, cu Sfântul lor Valentin. Nimic nu se compară cu penele noastre de struț, cu pielea de girafă și crocodil, cu blana de tigru și leu cu care ne înfășurăm și care ne pun atât de pregnant în evidență valoarea. Occidentalii nu au nimic sfânt în ei, sărbătoarea lor se rezumă doar la vânzări și desfrâu. Să nu ne pierdem originile, să facem ca buneii și părinții noștri care se udau cu urină de bivoliță în semn de mare respect în această zi (atenție mare, doar femeile pe bărbați, în niciun caz altfel!). Să fim ugandezi sută la sută măcar în această zi sfântă pentru etnia noastră, să iubim ugandezian!”.



Wagumbu Dragobedze Makelele

Bananele sunt gratis la Piața Centrală?

Din câte am înțeles, târgoveții care își comercializează marfa în afara Pieței Centrale nu plătesc taxe oficial, pentru că locurile respective nici nu sunt destinate pentru comerț. Pe lângă faptul că sunt încălcate normele sanitare referitoare la comercializarea unor produse, că nu sunt plătite taxe la bugetul public, acești comercianți contribuie direct (alături de cei ce au obligația să le verifice legitimația de activitate) la crearea unor structuri dubioase ce colectează taxe ilegale, mărimea cărora depinde, probabil, de poziția pe care o ocupă în sistem „inspectorii fiscali” neoficiali.

Mai jos avem un filmuleț foarte interesant, în care un polițist se apropie de niște târgoveți care-i dau niște produse, fără ca acesta să achite bani pentru ele. Apoi, întrebat de ce face asta, el susține că a plătit pentru marfă. Când? Mai înainte? Se practică schema asta la piață? Adică cel ce e obligat, în virtutea funcției pe care o deține, să verifice legalitatea comerțului în sectorul în care e desemnat să activeze, are dreptul să intre în relații de genul ăsta cu persoanele față de care ar trebui să păstreze o distanță rezonabilă?

Încerc să înțeleg cum se încheagă relația cumpărător - vânzător, dintre polițist și târgoveți. Vine polițistul dimineața la serviciu, trece pe lângă comercianți, le lasă banii pentru produse, apoi, mai târziu, vine și își ia marfa rezervată? Așa să fie? Cam complicată schema, totuși. Nu e mai simplu să plătești pe loc pentru ce procuri, nelăsând nimănui posibilitatea de a interpreta greșit lucrurile?

Acum, cel mai nostim ar fi (și nu e exclus deloc) ca justiția locală să-l considere vinovat de calomnie pe reporterul curaj.tv pentru că acesta nu a luat în calcul varianta plății în avans :) Ați văzut doar cât de înverșunat se apărau târgoveața și polițistul: ea susținea că i-a plătit, iar el se arăta nemulțumit că reporterul intimidează lumea cu camera de filmat. Asta e problema cea mai mare a unui polițist ce patrulează o zonă plină de comercianți ilegali.

MOSTRE DE VITEJIE KGBISTĂ. Putin s-a uitat sub coada unei oi

Vladimir Putin își demonstrează, a câta oară, curajul ieșit din comun. De data asta a intrat în cușca unui leopard și l-a mângâiat. A renunțat în ultimul moment la ideea de a organiza o partidă de judo cu el, ca să nu se simtă tona de sedative cu care a fost tixit leopardul blând.

Oare când se va reprofila un pic dictatorul rușilor, când va deveni mai uman și va spăla un veceu, de exemplu, ori va uda niște flori? Sau consideră că faptele astea de vitejie sunt mult sub demnitatea sa de hienă coruptă și profitoare?